între timp la Paris

azi am fost la Palais de la Decouverte în laboratoarele de chimie
când agita recipientul albastrul de metil intra în contact cu oxigenul şi lichidul se făcea albastru
s-a ars cu nu ştiu ce substanţă şi eu am observat uneori
se uita discret la degetul lui mare de la mâna dreaptă

apoi la sfârşit când toată lumea s-a retras
şi el făcea curat prin laborator
m-am dus şi i-am dat un bandaj mic (mereu am la mine, nu ştii când te deranjează tocurile)
mi-a mulţumit, a zis <<Ei bine, şi numărul?!>> <<De telefon! Mi-ai salvat viaţa, îţi sunt dator măcar cu o cafea!>>

am ieşit repede m-am dus la ghişeu
<<Bună ziua, aş dori totuşi să îmi fac abonamentul acela anual despre care mi-aţi povestit.>>
și aşa s-au dus 25 de euro pe un abonament anual la muzeele de ştiinţă
în nici un caz nu mi-am imaginat să cunosc pe cineva acolo


dimpotrivă, merg acolo când vreau să fiu singură şi să mă distrez!

Pe 30 de arginţi

1.

mă minţi sau adevărul e undeva
la mijloc
între tine şi mine
piciorul pus înainte
cântec de adormit copiii

ca să ne putem face planurile
trecem graniţa mâine noapte
apă până la glezne
până la genunchi
apă până la şolduri
dincolo de coaste
Umberto Eco se joacă cu inimile noastre

ca o rimă pe nepusă masă
un musafir nepoftit
o poezie pe care nu o vrea nimeni


2.
mă minţi sau adevărul se joacă cu degetele
noastre
greşit-am oare
plătim
bem pe datorie

peri albi
doamne îmbrăcate
adormite cu o singură lovitură
o cutie cu benzină şi poate vom scăpa
şi poate vom


scăpa cu bine