sfârșesc și încep anii foarte bine
în rest o dau în
baruri
tipul festiv mereu cu pâinile la vedere ochii mari
să petrecem pe muzica mea
aici acum
când se lasă lumina și crocodilii se întorc din nou
acasă
mimul plânge știind că e ultimul din breasla sa
viorile râd de el
pereții se apropie din ce în ce
mai mult
tavanul e cain
peste umerii căruia nu mai poate așterne nimic
Se afișează postările cu eticheta mimul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mimul. Afișați toate postările
marți, 24 decembrie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
cleștii mei de pasăre prind apusul obosit și îl pun în brațele omului omul mângâie soarele ca pe o pisică caldă, nou venită au locuit aici ...
perle sub pernă
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...