zbor5

atunci am văzut tristețe pe pleoape
mai grea decât orașul care țipă
hai, arată-mi tu ce poți
bărbații din trecut cu fețe de roboți 

la gât ce porți
o cheie ce deschide nu
nici uși nici suflete ispită de duminică ce punte pe
sfâșitu-ăsta de vas se-neacă marinarii 
și lumea tot mai mică-n pumnul ei să stea

ce stea 
mi-e milă de stilou că scrie
fără să știe când și cum
învie noaptea florile și știe
tot ce tu nici nu bănuiești acum