ziua apei - lose yourself

mă găsești jos pe pavaj acoperit cu-n ambalaj 
c-așa-ncep toate până într-o oarecare noapte
când s-ar putea să dispar ar fi mult prea simplu d-aia zâmbesc amar 
ating cerul cu palmale nu m-aude doamne-doamnele 
unde te-am pierdut unde-am greșit și de ce n-am mai putut
te uiți de sus la mine mă uit de jos la voi 
nu mai am de mult pe nimeni și nu mai visez la nori

în primul pom în prima stea în prima zi așa era
în primul pom în prima stea în prima zi așa era
în primul pom în prima stea în prima zi așa era
în primul pom în prima stea în prima zi așa era

te-aduni tu oricum nu poți să lași totul așa 
te-aduni tu oricum multe vor mai urma
te-aduni oricum și iar scria 
umplea blocuri și case și oase de câini 
căuta doar flori albastre

aude tot acum dar nu spune nimic ar vinde tot acum și nu pot să-ți mai zic că 
de fapt sunt eu se rupe cordunul e plin salonul de oamenii mari așteptând salvamari 
dar aici nu vine nimeni sutem toți măcar  
nu poate să fie totu-n zadar sau totul un zar găurit am venit m-ai găsit 
cu nasturi o mie și-o poezie scrisă în copilărie când nu mă-ntrebam ce-mi revine mie

mă-ndepătez tot mai mult mă-ndepărtez tot mai mult nu știu unde sunt 
planeta nu mai moare a apă miroase doar a pământ
singurătate ștearsă nimeni la masă dar cui îi pasă 
pe planșeta albastră am lăsat ponturi pentru fiecare 
zilele-asta nu sunt zile sunt abatoare

crede că moare dar scapă iar 
că moare dar scapă iar 
până mâine seară nimeni pe tavan
pe hârtie ce labirind murdar

9

cola în venă
zenobia mă aşteaptă cu faţa la perete

e mai tânără cu câţiva ani
căzile sunt pline

în scurt timp vom fi înghiţi de apă de mare
apa sărată delfini alege antarctida

vapoare de mărimea mâinii lui dumnezeu palpită răbdător
de pe coridor o aud pe bianca cântând la nai

arpegiul existenţei
te aşezi invers cu spatele lipit de faianţă

numeri ochii oamenilor rămaşi în viaţă fără să-ţi pese
sister morphine, viaţa se termină când vrea ea

calul păşind leneş înapoi
săturat de toate tabieturile din abator

aşezându-se la locul lui visând o poveste asemănătoare cu cea de azi
pe femeia zăcând o prind de guler o târăsc până la fereastră

se aruncă de una singură gândindu-se probabil
la binele meu