joi, 4 august 2022

poezii zen 1

pentru cineva care nu știe
nu vede
nu aude
nu poate uita

piramidele sunt mici
sunt departe
sunt în pieptul meu
așteaptă dimineața

când înfloresc copacii de mentă și ochii mei
când scapă vulpile de ochiul puștii
și mâncarea se face și se digeră încet

sunt o singură culoare
amestecată cu o alta
irepetabil Romania Franța Bangladesh
conserve haine puține 
totul într-o palmă de om

mă văd cum zbor
cum îmi cer iertare
cum îmi privesc rănile care nu mai sunt răni

un cadou mare cât o orchestră
pe care îl cuprindem pe rând

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...