din pantofii mei cu toc se văd iernile deasupra
peste stele peste mierle litere și timp trecut
se văd fermele și limba
și se uită se tot uită
printr-o farfurie mică cu o lingură mai mare
unde cine cerc întreg
vag vizor voit lumina
lin legat uitat de tot
din pantofii mei cu toc se văd veștezi pelicanii
apoi apar altii-n loc
cu cuvinte și cutremur
peste cele ce deloc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu