în camera mea a răsărit o gradină din acrilic albastru
deasupra două mâini mari cu semilune și crenguțe pe degete
un labirint în care nu te pierzi, dai de tine aici, acolo, dincolo
mirosi fiecare plantă pe rând, îți faci culcuș din altele
sunt întotdeauna de ajuns
unele fac fructe altele fac umbră
unele leagănă altele adăpostesc
cresc cuminți
în frunzele lor într-o dimineață am găsit un pui de om zâmbind și intrebându-mă cine sunt
eu reparam la avionul meu
era mic, foarte mic
și nu înțelegeam de unde apăruse în mijlocul arborilor albaștri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu