Gu

tata lucra în tura de noapte

număra zebre și stele cu o singură latură

nu sărbătoream niciodată și nu ne aduceam aminte nimic

așa era la noi acasă

fiecare știa foarte bine ce are de făcut

într-o dimineață, când să plecăm la vânătoare, mi-am dat seama că nu mai pot continua așa

am lăsat pușca și am dispărut înainte să mă vadă cineva

acum caut chei și poteci de întoarcere

mâneci lungi flori la gleznă

mama n-a văzut niciodată lumina zilei

carul mare luminile orașului

n-a auzit vocea mea la terase și nici nu m-a ținut în brațe să uit de unde-am venit

nu știa mai mult decât mine

o dată, am găsit într-o carte răspunsul la toate întrebările

o dată, am uitat că sufăr

am mestecat totul pe o singură parte și am cântat ultimul cântec

am văzut ce era de văzut am căutat ce era de căutat

ochii mei albaștrii se văd departe și mâinile mele ajung acolo unde girafele nici nu visează

sunt toate greșelile, gafele, serile strâmbe și diminețile în care redeveneam bărbat

deschid prima ușă - nimeni

o deschid pe a doua - câteva fețe cunoscute

o deschid pe a treia - tot eu

pe a patra, a cincea, dar nu intru

rămân afară și caut semnele, trec de cealaltă parte a căii ferate

adun fructele cele mai mici, apoi uit de ce sunt unde sunt

nu mai e nimic de făcut

de regretat

de încercat

un prieten e un animal cu blana purtată pe dos

un părinte e un copil pierdut de-acasă

un regret e un ghimpe ca un șarpe mare și lent care își găsește culcușul aici

dizolv totul

totul mă dizolvă

privesc cu un ochean

apoi cu un binoclu

apoi cu ochii închiși

și văd cum orașul se desface foaie cu foaie

în serile în care cineva se gândește la toate astea

împreună cu altcineva și nu pricepe cum sunt toate posibile

tocmai aici