ca scriitor nu poți fi sigur de nimic, zice
dar încerci să ții ochii deschiși și să-ți pui cate o dorință
în nopțile cu multe stele pe cer se văd hipopotamii iertările și lacrimile care n-au ajuns să vadă lumea asta
acum sunt pregătit
avionul ăsta mă va duce acasă
vă înmuia furia vânătorului
vremea de afară
tristețea mea pe care o las pe pământ în fiecare anotimp
mă urmărește credincios dar deja îmi pierde urma
îi zâmbesc mai urc o colină
mai mănânc o floare
mai strâng un braț
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu