cum am ajuns eu aici
mă văd
o mânecă suflecată una nu
privindu-mi viața pe care nu o înțeleg
dezgrop morții
beau și mănânc ce rămâne
scriu te miri cui și întreb au ajuns scrisorile mele la moscova sau încă saltă triste în geanta poștașului
iar el, lui cui îi scrie să-l întrebe de una de alta
mătur adorm
nu ajunge nimeni nicăieri
e o odihnă prelungă
îmi e foarte rușine de-aia plec
și pleacă cu un papuc doar pe jumătate
sufrageriile fotoliile florile
praful de pe șosele
mă cheamă macadam și sunt mândru de mine
nimeni nu-mi știe drumurile și palma închisă
seva trece prin corpul ușor și numără
cum am ajuns aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu