am trăit atât de multe încât expir și obosesc
mă schimb în pește într-un text în mașină de scris în lovitură în pretext
un telefon anonim un țipăt măști
dacă la tine nu te poți întoarce de ce crezi că te:ai putea întoarce aici
oftez mă schimb în ofițer în pâini de ieri în unt în poezii simplifică
ea moare azi sau mâine supa asta-i pentru ea tancuri de ciocolată și vorbe ce nu-s de nasul tău în timp ce tot ciopleam un pui de om
ibsen și praf de stele ce fac cu ele și de ce caut urechi să ne audă
sunt om nu baracudă acceptă tot ce e oricum nu pleacă azi orez și brazi și brânză rasă pe obraji evantai cu care taie greața oaspeților englezi un salt un somn un singur sertar încăpător de zbor de pasăre și de lichior
de carte și de cor de crin decor depou delfin devin din nou o ceașcă de cafea fără cafea
ca ziua fără mine-n ea cu coarne clar conduc cucoane taxiul merge doar pe vârfuri și tot ne mai trezim vorbind fără că nimeni sa, ok?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu