când pisica stă la picioarele mele
și ies din somn râzând până nu mai am aer
când mult din ce mi se pare că sunt aș vrea să fie o amintire îndepărtată
oamenii care se împușcă în cinema nu sunt altceva decât angoasele noastre nesfârșite
falii cu care ne mândrim
cum facem curat cum aducem o ploaie magnifică peste casa noastră
cum începem călătoriile cu mers pe mese și paste la all you can eat
dimineață luminate i am a bit psycho
bărcile și mini-porturile
turiștii sunt și mai pierduți decât noi
asta e sigur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu