marți, 29 decembrie 2020

armonie

puiul doarme armonie
somnul moale moale moale
construim case din lego și blândețe pentru mâine
non-limbaj puțină pâine cărți cu ilustrații mari
urși la circ sau urși la zoo pas cu pas să le repari
un balon și un balaur
un ecou și o grădină trambulină să tot sară
kiwi mult și sori răsară 
cu umbrele cu răbdare
mama râde puiul doarme

când pisica

când pisica stă la picioarele mele
și ies din somn râzând până nu mai am aer
când mult din ce mi se pare că sunt aș vrea să fie o amintire îndepărtată
oamenii care se împușcă în cinema nu sunt altceva decât angoasele noastre nesfârșite
falii cu care ne mândrim
cum facem curat cum aducem o ploaie magnifică peste casa noastră
cum începem călătoriile cu mers pe mese și paste la all you can eat
dimineață luminate i am a bit psycho
bărcile și mini-porturile
turiștii sunt și mai pierduți decât noi
asta e sigur

telefonul cu dumitru

telefonul fără fir 
telefonul fără filtru 
telefonul cu Dumitru 
întors în yală
în sine nimic de care să te temi
într-o cabină minusculă cercuri mari imperfecte vise defecte aparatură de zbor
cocor de schimb bătând lumea la picior vrând să ne cânte nemurirea-asta frumoasă
care casă de păpuși care stai că mie-mi pasă
carne creștet nouă uși prin niciuna să mai iasă
megafon perfid culcuș seva singură sosește
ultimul apel acasă încuiat în cap de pește
ireal greu de trecut sfinxul apa focul gândul
cu îndrumător și roabă grădinar lucrând pământul
hai să ne calmăm cu toți doare tare de-aia faci
manuscrise imperfecte prinse-n florile de maci
cu pământ și lumânări cu reducere la flori
de numauitacămor
lasă că te faci tu bine toreador

vineri, 25 decembrie 2020

de plecare de-nceput

nu mă laș aișa sîngur să mă-ngândur până ieri
să nu mai știu de nimica să mă pierd cu toatî firea
mai bine rămâi acasă poț să și îmi faș o farsă
să fi sigură de asta că n-a să se mai repete 
să vorbești cu mine însumi da sî pârî un pereți
scriu sincer la scrisoricî alșeva nu vreau nimicî
dacî vini norii negrii și tu vrei să merj cu mini
la dentist în alt oraș să ne facă pi tăț bine
iau umbrelă pufarine șî pantof de lac cu curjî
coarne di șerb în pădurii șî o inimî și plânji
da mai bine hai acuma sî ne-nveselim o leacî
am șî chec și vin și sare și o ancoră cununî
am șî taraf cu mărjele șî cântec și noapti bună
da tu și aduci pi masă fată bună
ia cî plec Io bună voie șî iau florilor cu mini
am glumit ăi pătlăjico nu pot să fiu fără tini 
știu că îi târzie ora șî nu ai cum să mă-nlături
aduc zestre soneria animale și trei pături
ghini?
ghini
da ramânii stabilit cum scrii-i aicea
iau bagajulii și tăt ce mai am cu mine-acuma
numa' dzâmi și fac întocma
cu bilet și cu veșminte și cu straniu de duminic
ghini?
ghini hai la picnic
înghit ce nu folosești și stăm așa mai tot timpu'
vrei?
da sigur
vrei tăt timpu

20-30

am trăit atât de multe încât expir și obosesc
mă schimb în pește într-un text în mașină de scris în lovitură în pretext
un telefon anonim un țipăt măști
dacă la tine nu te poți întoarce de ce crezi că te:ai putea întoarce aici
oftez mă schimb în ofițer în pâini de ieri în unt în poezii simplifică
ea moare azi sau mâine supa asta-i pentru ea tancuri de ciocolată și vorbe ce nu-s de nasul tău în timp ce tot ciopleam un pui de om
ibsen și praf de stele ce fac cu ele și de ce caut urechi să ne audă
sunt om nu baracudă acceptă tot ce e oricum nu pleacă azi orez și brazi și brânză rasă pe obraji evantai cu care taie greața oaspeților englezi un salt un somn un singur sertar încăpător de zbor de pasăre și de lichior
de carte și de cor de crin decor depou delfin devin din nou o ceașcă de cafea fără cafea 
ca ziua fără mine-n ea cu coarne clar conduc cucoane taxiul merge doar pe vârfuri și tot ne mai trezim vorbind fără că nimeni sa, ok?

în timp

e imposibil să mă mai întorc motanii torc orașul doarme o inimă de acum zece ani o bătaie pe ritm orașul București în 98 și inocența mea de care va mă rușinez ba mă mir ba mă bucur
asta nu e poezie ăsta nu sunt eu nu deschid 
nu mă mai pot întoarce niciodată acolo dar nici aici pasărea de aur e mereu în altă parte bate din aripi și scrumează pe jos
singura întâlnire ratată - cu mine
cuvinte neterminate - ale mele
glorie închipuită
e doar un copil caută să respire la fel că ceilalți
sfarmă cretă pun răsaduri doar așa că să avem de ce să ne împușcăm
schimb gloanțe oarbe pe gloanțele celelalte
nimeni nu trage nimeni nu rumegă
pinnata uriașă un disc care se tot caută
nu mă voi mai întoarce niciodată aici mai bine casc ochii
și buteliile și branhiile bărcile ce se închid iarna
pentru că atâta e
nicio altă masă
nimic mai absurd sau mai colorat
tic-tac zice poate tac poate stau nemișcat poate uit poate rămân atent
și iar se deschide
și pe bune că altceva nu mai e
mai bine trag aer acum și beau din fiecare ocean sau mă retrag undeva cu oamenii

ce crede dumnezeu despre nasturii mei

taler trebuia să sară tribunalul în afară
picuri mari în crăticioară sunt adesea tot eu însumi
elefantul tamburina tine minte ochelarii 
lama caută scăpare întreg ne miros ogarii
de la cizme pân' la piele cu bune cu rele avem
pod ce e numai al nostru unde ne-ascundem de monstru de balaur de balanță
de cenușă de dovezi câine ud cu ochii verzi scrii din nou o uvertură
flore ferestre decupezi îți mai crește înc-o gură
coș cu ură cum se coase-notul după geamandură
dacă scap mănânc conserve dacă nu ulei și zgură
caut cocoșii de nuiele și copii de noapte bună
în hotelul mereu liber omul lupa o veghează
șterg lunete și halouri uit încurc încarc inele
cel cu nouă așchii-n trupuri mă cunoaște se atârnă peste fire pur simbolic
tel curat anaerobic
lume iute de picior cu cântări în dup-amieze
nu vreau să mă mai deznod bigudiul diamant pe o stradă cam că asta
jur să scap și scap cu totul ochiul rond rectific galeș
sunt și seva sunt și roua scriu fără să fiu aici
de pe-o casă cu emoții sirene sar drept în față
trei cu gheață una mâine să i-o dai pe datorie
știe el să se salveze și să-ncalece alături
visul se visează singur omul tot clădind greșește rândul dar girafa știe
să se lase moale moale să stea jos să vadă stele cu un ochi deschis când altul se închide provizoriu
glorie greu hapsân în parcuri
grimasă cu anecdote 
cum să ne desfacem capul când cărările închise
cale-ntoarsă fac la român
român deznădăjduiește pare mult când pierzi alene ulm elementar compendiu
cred că e un banc de toamnă
un ecou un imn un semn
un pe jumătate taur
capcane de jucărie pentru templul dinăuntru
unde nu sunt zei și meșteri
unde nu caut lumina
drept la vis și mitraliera
la întindere de ape la mine de dinainte la glezne desperecheate
la epave la incendii la sărit coarda aproape
dansul poate să surprindă ce cuvintele nu poate
un câine mă urmărește poartă patru pietre-n gură una eu una el una dumnezeu și una ce ne ține laolaltă că o apă între peturi
una o oglindă slabă una nesfârșitul ăsta una șoapta una câmp
fetele din când în când 
una vârf una uitare un un un
o un un un
a un un e un un un
un un un e un a un un 
in un un a e un un

miercuri, 23 decembrie 2020

moment vesel 3

caută silogisme caută îneacă motanii că ne vedem oricum la sfântul pentru o copie a unei copii a unei copii o glumă sărată de la rana cea mai mare care se rotește-n spațiu grație grațiela campion la scrimă pe-ntuneric
sunt atent la umbra care care brânză de burduf săritura cu tulup că poate nu vedea de la intrare grupa mare cu dorința grădinița vânătorii sau alcoolic cum se face sau se sparge cate-un capăt
dacă e sa fim serioși să stăm de-a dreapta primei mame care vinde mitraliere genți de piele pește crud și merdenele în trompetă ție
ți se pare banc dar luna e departe nu ajunge să-ntinzi mâna hainele pe sârmă umerii pe cârmă dar zidarii vin deasupra cu baloane revelioane gata gata să răsară
și cocoșii decuseară și copiii sub o sfoară iartă-ne tu zeu din carne lasă karma să atârne-ntr-un deșert anapoda cu anaconde și iertări purtam și fracu-ăla cu pinguini cu guturai și lanterne fosfor cu tămâie lapte praf un epigraf în intersecții
taie unde se arată vesel schimb monezi de crevedia se strică mașini de scris plictisiți de icre negre de abis și bile albe o popică care-așteaptă doar schimbarea cea mai mare peste ochi de oameni încă vii
aleluia clementina și păstorii toți păzind o lumânare lumea mea încape doar într-o servietă după bum și-ncepem iar mâna-n pantaloni tentaculele pe abecedar
niciun final nu poate prinde din sclipirea ne-nțeleasă stă pe masă netranșată-așa că ni se pare sens că nu e el ne vede și zâmbește calm cu dinți de cal aliniați careu de popi pinocchio ies din pește ies din peșteri poate știu să-not

luni, 21 decembrie 2020

moment vesel 2

mă bântuie cum i se făcea rău și tot o vomă toți dar pe unii îi doare mai tare dans dă-ne tu din proviziile de anul trecut
ce moment penibil la cabane ținem minte doar ce vrem cărămizi și solzi cu gem
le rotesc sau mă rotesc cu ce sens când scopul nu e
să culegem din fântână ci să fim un fel de apa care curge nu se poate explica
așa că mă angajez la circ nu mai au locuri vacante de când cu incendiile și știți voi mai bine
zero zero mai bine nu mai cauți clei care să rămână carceră cu sarumâna
mai bine ne liniștim recunoaștem că nu știm cine suntem unde suntem și de ce și iei tu liftul să te ducă-n siguranță

moment vesel

când îți dai seama că totul e așa cum ți le traduci în capul tău acolo unde șuieră vânt tancuri ce mai e
alimentară și durerea dintre șolduri unde toți ascund frontala și țambalul și țigară
ultima dorință e un fel de Rubik cub cu ceas pe dreapta ceafa la palme ca pe 
albumul ăla de pe care că pricepem încărcând mitraliere campioane lampioane bă se face
că dormim și între tot nimic din curcubeu tot număr și-mi aduc aminte că
mă las singur să cad și după țip un fel de ajutor tricoul l-am uitat și șifonierul că plecasem fără sex deci un pic șifonat
vezi e adevărul între rânduri, dar cine mai are timp trage de lanțul de wc-u că-s tot eu torc tare viața trece rege moare oare cu ce tot greșim viclean volanul mă trage pe dreapta
cere-mi actele și ceapa poate plângem sincer șinele de tren ne pierdem în văzduh sau aruncați în apă cu goblen nu-ți fie frică
ne vedem măcelărie cu colaci avem ne-mpăcăm la strofa patru sau mai vii tu la refren
când asta nu se termină nu mor termitele când vor oamenii de la radio cu fractură peste sunet inginerii
metrica și sistemul plăcerii-ntr-un joben străin când cain când abel când geaca lu adelin
e deja aglomerat nu știm dacă e un fel de femeie sau bărbat miriapod împachetat și gata de plecare
aeroport și ține țipă cel mai tare revelionul cu sirene și cu spumă din șampanie
eu șamanul tu un fel de eu voiam să-mi cer iertare da' nu prea dau telefon
am mesaje în cutie cu tămâie-n farfurie și lactate de la omul care înc-așteaptă
am pus mâna peste ochi și voalul se schimba în apă
adormeam când calu-adapă calmul cine cască gura miezul nopții gata

vineri, 11 decembrie 2020

cum am ajuns aici

cum am ajuns eu aici
mă văd
o mânecă suflecată una nu
privindu-mi viața pe care nu o înțeleg
dezgrop morții
beau și mănânc ce rămâne
scriu te miri cui și întreb au ajuns scrisorile mele la moscova sau încă saltă triste în geanta poștașului
iar el, lui cui îi scrie să-l întrebe de una de alta
mătur adorm
nu ajunge nimeni nicăieri
e o odihnă prelungă
îmi e foarte rușine de-aia plec
și pleacă cu un papuc doar pe jumătate
sufrageriile fotoliile florile
praful de pe șosele
mă cheamă macadam și sunt mândru de mine
nimeni nu-mi știe drumurile și palma închisă
seva trece prin corpul ușor și numără 
cum am ajuns aici

luni, 7 decembrie 2020

#

toți vrem să fim superstaruri unora le iese alții stau că plătesc nota
semnături în alb pe negru și trageri ca-n white dakota cu călugării degeaba așteptând din nou să plouă
contemplând sau nu se vede că mi-am pus ocheanul invers
într-o barcă cam cât asta călătoresc scriitorii și se uită-n guri de pește de parc-ar fi aurite
mă întorc la manuscrisuri și la bolul cu cireșe uit adorm de ce să-mi pese că se duce iar semnalul
în gări doarme pelicanul fără să mai știe lumea
numără trabuc și farsa foile dintr-o salată ne acoperă cu totul

dac-am putea dar n-am putea de asta am rămas aici
cu coasa între coaste numărând
poștașul bancnotele oare cum se vede de sus și câte gânduri mai rămân cu noi
ar fi fost nevoie de un drum pe care sau pe carne știu șiretul se desface
joc table cu cine mai vine plec tot singur la conac dumnezeu curăță puștile doar așa de hobby
păsările sunt toate vii ce șmecher toate hainele la dungă și tigăile la loc
e ca atunci când porți haine aurii și te crezi neînțeles când de fapt tu nu știi s-asculți
am fost și eu acolo și eu acolo îmi imaginez un gazon uriaș pe care să fugim apoi
înțeleg că iarba crește altfel și că mările sunt pline de capace de bere și peturi
știu citim astea cu dicționaru-n mână și diamante-n cioc și cineva se roagă pentru liniștea noastră
vezi tu de două săptămâni nu mai ies din casă să vând busole și nici să aprind chibrite în casa scărilor
se schimbă multe cerul intră tot pe fereastră și rămâne aici cât să-ți bei tu ce mai e prin sticle strigă
cineva de la patru dar nu pot să ridic receptorul să deschid cabina fanta pentru dialog
ziare zestre sau ce mai e nevoie în situații ca asta
greu de urmărit ca prognoza meteo când știi oricum c-o să mori și astea-s ultimele cuvinte
spui un mulțumesc în glumă îți pui tocurile toate și aștepți episodul următor
cu și mai multe twist-uri într-un plot pe care nu știm cine l-a scris
totu-a plecat de la o glumă acum vă plimbați pe străzi cu pancarde cu noi sau eu și
și dac-aș veni acolo nu m-ar băga nimeni în seama așa au oameni nevoie să se revolte pe chestii care de fapt nu reprezintă problema
dorm liniștit cu fericirea la tâmplă visez mereu altceva mănânc din oală formez reformez
car cu simț de răspundere post scriptum ușa liftului se închide și nu mai ai ce să explici sau cui
e devreme așa că pregătim o baie în care intrăm toți și stăm așa ca și cum ar fi pace pe terra

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...