sunt un con cu şapte capete
destinul de pe ultima petală
sunt frica
sunt ultima seringă
sunt fericirea aia care nu mai trece
sunt tot ce nu voiai să văd
mizeria de sub preş
voma dintr-un bar de negri
turnul eiffel intr-un pahar de plastic
piramidele femeile pe care nu le-ai dezamăgit
sunt tot hip-hop-ul
o partida de şah între orbi
sunt regretele la a doua
clovnul perfect
urina care vindecă
mă uit la mine de sus
sunt vânătorul şi gloanțele
rana ta cea mai mare
eu sunt
marți, 13 martie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
cleștii mei de pasăre prind apusul obosit și îl pun în brațele omului omul mângâie soarele ca pe o pisică caldă, nou venită au locuit aici ...
perle sub pernă
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu