una e când nu vezi alta e când nu știi ce-ai văzut
nu știu s-aud nu știu s-ascult știu să m-ascund și s-asud
aș vrea să fug în sud să mor sud să poți s-ajungi să-mi cânți să nu te uit
ce rămâne nu râmâne ce nu rămâne rămâne paradox ca o bucată de pâine
pun bani departe haine scumpe deoparte că nu știu când vin îngerii să m-asculte aparte
vedeam porți unde auzisem că alții văd doar ziduri imparțial ca sinucigașii-n mig-uri
nimic în linguri nimic în inimi nimic în pahare nu mai știu de prinsoare nu mai știu când e soare
ard furnici cu două lupe acum sunt băiat mare de pe vapor pământul nu-i ceea ce pare
unde ești mă-ntreb întreb de mine oare orele din ceas sunt tot mai neclare
aș vrea să scriu acum un final fericit dacă înțelegi ce scriu mi-e milă dacă nu-nțelegi te felicit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu