una e când nu vezi alta e când nu știi ce-ai văzut
nu știu s-aud nu știu s-ascult știu să m-ascund și s-asud
aș vrea să fug în sud să mor sud să poți s-ajungi să-mi cânți să nu te uit
ce rămâne nu râmâne ce nu rămâne rămâne paradox ca o bucată de pâine
pun bani departe haine scumpe deoparte că nu știu când vin îngerii să m-asculte aparte
vedeam porți unde auzisem că alții văd doar ziduri imparțial ca sinucigașii-n mig-uri
nimic în linguri nimic în inimi nimic în pahare nu mai știu de prinsoare nu mai știu când e soare
ard furnici cu două lupe acum sunt băiat mare de pe vapor pământul nu-i ceea ce pare
unde ești mă-ntreb întreb de mine oare orele din ceas sunt tot mai neclare
aș vrea să scriu acum un final fericit dacă înțelegi ce scriu mi-e milă dacă nu-nțelegi te felicit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
#
un om un cântec o sclipire din ochi încă ne putem trezi din somnul cel mai adânc încă putem zbura cu o singură aripă să călărim o stea și să...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu