chitara cântă singură eu mă mânjesc cu sânge apoi mă șterg pe print-uri vechi cu poezii
rân-ced peste piept și țip acum foc fără fum nu fi nebun o să te dezintegrezi oricum
sunt băiat mare dumnezeu mă iubește-amar chiar dacă scuip chiar dacă fug în altă parte-apar
echilibru universal te caut în tot ce-i viu am zis că nu te mai iubesc dar vorbesc mult fără să știu
sensul luminii pentru-o cârtiță cu brațe scurte mă pierd în unde ajung acolo unde
visele sunt multe faptele se fac cu ochii-nchiși ce zici ce triști oamenii ce tristă-i lumea
m-am pierdut în decursul celor ce s-au întâmplat când eram puțin plecat cu naveta spațială ce spoială
nu mai am cum să mă scuz ațipesc în autobuz mă trezește speriată conștiința lui urmuz
reconstitui ca un bou totul toate vizitele tale m-ai lăsat fără petele dar te iert
dar nu mă iert pe mine asta-i treaba că nu ți-am zis ce era adevărat ca obama schimbă banda
sau o să mori acum
sau sunt doar mori de vânt
sau sunt doar mori de vânt
marți, 10 februarie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu