credeam că n-o să-mi răspunzi că n-o să-ți pese stăm de 20 de ani la aceleași mese
ne vedem din nou ne vedem din nou ne vedem din nou ne vedem din nou
doi zero zero doi capela sixtină o să treacă pe la noi
doi zero zero patru am nevoie de tine pe post de psihiatru
doi zero zero șase treci de carcasă ajungi la oase
doi zero zero opt luminile orașului mă-ngână peste tot
doi zero zero zece negri mititei mă caută-apoi le trece
doi zero zero doișpe sfârșitul lumii o să ne coste
doi doi doi doi am rămas blocați în mașina de gunoi
doi îmi cer iertare zilele-astea negre îmi fac de petrecanie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu