nu știu dacă se vede
poate e tot ce am
poate e tot ce știu
și nu vorbesc nimănui despre asta
semn că rămân din ce în ce mai
șinele nu știu să spună ceea ce eu nu pot să spun
nu știu să cânt
oameniinuștiusăaplaude
deși e cel mai întuneric
completează spațiile libere s-ar putea să te câștigi pe tine
toamna se numără bobocii
în februarie nici ghioceii nu se numără
nici matematica nu trece mai departe
poate ar fi mai bine să-l lași pe kierkegaard și să-ți vezi dracului de
generația x sau cum mi-am petrecut sfârșitul lumii sau
doamne te rog fă să plouă
ce ciudat
nu există șurubelniță pentru inima asta
prezent mai frumos
moarte mai evidentă
aș vrea să scriu ceva frumos la final
nu știu să scriu ceva frumos la final
puncte
puncte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu