vineri, 14 februarie 2014

namaste

de câteva nopți un cal tânăr mă lovește cu copitele în piept
spune lasă-mă liber pleacă de unde ai venit 
iar eu cad cu respirația întretăiată cred c-am să mor
zeci de imagini mi se rotesc în fața ochilor și copitele rămân înăuntrul meu 
iar și iar 
calul pleacă lăsându-mă acolo, pe pământ

dar mă ridic îl prind din urmă sau 
mi se pare că îl prind din urmă
îl leg și îl aduc înapoi
cade trist
nimic mai trist decât un cal căzând din picioare
dar el nu mă aude spunând asta 
respiră greu apoi se ridică iar în patru picioare și mă lovește și mai puternic
cad cu respirația întretăiată 
cred c-am să mor

sper ca într-o bună zi să redevenim
prieteni

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...