de câteva nopți un cal tânăr mă lovește cu copitele în piept
spune lasă-mă liber pleacă de unde ai venit
iar eu cad cu respirația întretăiată cred c-am să mor
zeci de imagini mi se rotesc în fața ochilor și copitele rămân înăuntrul meu
iar și iar
calul pleacă lăsându-mă acolo, pe pământ
dar mă ridic îl prind din urmă sau
mi se pare că îl prind din urmă
îl leg și îl aduc înapoi
cade trist
nimic mai trist decât un cal căzând din picioare
dar el nu mă aude spunând asta
respiră greu apoi se ridică iar în patru picioare și mă lovește și mai puternic
cad cu respirația întretăiată
cred c-am să mor
sper ca într-o bună zi să redevenim
prieteni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu