încet
încotro
cel care vede întotdeauna
ai grijă la pragul de sus
fractura rămâne
pumnul în stomac, nu.
acum am să va spun povestea cocorilor ce nu se mai lasă întorşi
la casele lor
cineva trebuie să îi aştepte cu masa pusă
cu întrebări sau cu ceva pe care să-l arunce în faţa uşii.
coşuri de nuiele
colţuri de pernă
ale cui sunt lacrimile astea?
vinovatul să ridice o mână sus,
iar sângele are să se oprească.
mare grijă la scaune
mare grijă la propoziţii
la scrisori şi la jurăminte.
acum, vă rog, în semn de respect
pentru poezie
închideţi
ochii.
vineri, 17 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
o mare
un om singur pe o insulă mănâncă înghețată la cornet un om singur pe o insulă repară un ochean defect china e tot mai aproape boabele de ore...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu