Amsterdam

Azi nu mai poti stii nimic

Pentru ca toate calculatoarele au inceput sa le semene oamenilor rau intentionati

Ce-ti vand -spun ei- numai in zilele cele bune, adevaruri din cele mai veritabile

Despre care insa, nu se stie inca nimic.

Azi toate-mi spun ca te-ai mutat in Amsterdam si oricate rugaminti as face,

Oricate argumente as arunca,

Oricate sacrificii..

N-au nici cel mai mica intentie de-a se razgandi.

Azi vorbesc cum ca te-ai fi stabilit in acea parte a orasului cu cladiri ingrijite,

Becuri ce se aprind mereu punctual,

Asfalt ingrijit si ape mai curate decat ale noastre,

Acea parte a orasului in care gasesti biciclete identice cu cele de pe cartile postale.

Tot azi,

O trecere revendicata de pietoni, plouata, intinsa, desigur, la-ntamplare,

O comunitate de buline asezate cuminti pe-o rochie de un alb, ai zice, nou,

O pereche de obloane,

Cateva geamuri foarte inalte si-o emblema de “bun venit”

Impreuna c-o banca ce si-a scris mare pe ambele brate ca asteapta pe cineva,

Te ameninta cu ploi marunte,

Nelasandu-te sa mai vrei pleci.

Desigur,

La doua strazi distanta,

Umbrela putin intoarsa pe dos de vremea de afara,

Nu se sinchiseste sa faca

Absolut,

Dar absolut nimic.