Stai langa mine, vin cu vesti.
Aseaza-te.
Ma primesti?
In aerul tau frantuzesc vad sfarsitul colorat in galben imbibat in polen,
Lansat de langa tronul tau udat din lemn,
Intr-un catren mascat dintr-un clipit,
Inchide-ti pleopele sa uite c-am venit, i-am spus soptit.
Invelit in carpe m-am afisat in fata ochilor tai ce seamana identic
Cu ochii ei.
Ce vrei?
Si am tipat cascandu-mi ochii mari ca la o prima auditie
De la care nu mai stiu ce asteptari sa am.
Acum nu mai stiu nici ce-am avut, nici ce mai am.
Soare..
Somnul din somn,
Alt om,
Aceeasi ochi,
Doar doua minute..
Unde esti?
Oamenii si-ar vinde suflet pentru putin din lumina zilei asteia frumoase,
Dar eu iti spun apasat ca vreau sa raman.
Si ma acuz ca si-un copil confuz, trezit
Mult prea tarziu in acea dimineata ce-avea sa-l schimbe
Pentru a mai implora vreo sansa de salvare.
[“Doamne, unde mi-e aproapele?” ]
Acel copil…
Acel copil ai fost si tu, iti amintesti?
Inca mai ravnesti sufletul vandut intru pacat
Si c-o ultima miscare a mainii celei mai curate,
Cu otrava furata, in cant insemnezi semnul crucii,
O soprana si.. sarcasmul victoriei de-aceasta data pierdute.
Nici ingeri nu mai vin,
Ma-nclin.
In maini tin acelasi simbol deplin indoielnic, etern.
Un vis visat niciodata soseste-n alai, dar nu mai stie sa-ti vorbeasca.
Sira a spinarii,
Melancolie a uitarii
Si-un violoncel intre coaste prevesteste fericire muta si plutire,
Dans, ratacire, cine stie?
“Doar doua minute”, mi-a spus.
“Doar doua minute”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu