Lipsiti de vina,
Lipiti pe retina, cei doi pasi albastri tind sa vina tot aici,
De frica sa nu striveasca o lume mica, dar intreaga, cu calcaiul stang,
Deloc vulnerabil.
Adevar prezent, perfect valabil.
Trecut variabil ca un anotimp
Ce musc-acum din timpul timpanului meu
Blocat in gand.
Decis sa il opresc putin din drumul lui,
Ca-mi vin si-mi pleaca bucatele din memoria ce m-a parasit.
Caci n-am venit.
Dar ma deschid acum si caut in mine acul plecat din carul cu fan
Cu increderea c-o sa-l gasesc.
Nu e prostesc.
Firesc nu ma mai port de mult.
Vreau sa m-asculti, sa imi ascuti toate creioanele
Ce-n ciuda mi se rup acum
In bucati tot atat de mici precum sunt pasii tai de fum.
Dar vor fi tot aici si-ti vor striga sa ii ridici, sa-i scuturi.
Vreau sa te bucuri, asta spun.
Pasi adunati, toti amanati intr-un pamant,
Cuvinte pastrate-ntr-un trecut al Orientului Indepartat
Ce s-a lasat cedat altor pasi, putin cam falsi.
M-am lepadat!
Pasnic sunt, iti spun.
Ajuta-ma sa-i pun sa creasca,
Sa-si doreasca si sa-si aminteasca tot ce noi am obisnuit sa uitam.
Ma bat corp la corp cu ei toti,
Dar tu socoti ca-s un copil.
E inutil, sa stii.
Dar vor veni, mi-au spus.
Vor regreta ca s-au dus.
Si vor uita ca nu mi-ai spus tot ce-ai avut de spus.
De jos privesc in sus, fara sa vreau sa te opresc,
Caci nu gandesc, nu actionez in niciun fel.
Ce fel de lume ai strivi cu pasii tai?
Ce fel de oameni ai minti ca-s fericiti?
Ce fel de dragoste le-ai da?
Ce ai pastra?
Ai mai pastra ceva?
Increderea sau indoiala
Acelor doi pastrati in noi
Ce n-au nevoi expuse-n nori de coicolata
Mancata intr-o dupa amiaza aflata undeva-n trecut.
Cuvinte suflate sa loveasca si sa nasca prematur o viata
Condamnata la tacere.
Invata-te si cere si nu tagadui nimic,
Caci si cerul cerne genele grele ca se teme
Tot mai mult de mosul Ene.
--
Deschide-ti ochii mari din nou si lasa-i sa se-aseze-n carte.
Nu-ti lasa pasii sa se duca prea departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu