Vis scurt

Ieri noapte te-am visat

Ai spus "Nu cunosc pe omul acesta!"

Ai spus "Ieşiţi afară din casa mea!"

Şi m-am simţit ca într-un templu ce nu se poate prăbuşi

Sub greutatea nimănui.  

  

Am stat un timp,  

Apoi s-au dus.

Şi casa şi toate rugăminţile tale. 

Pozna sau povestea fulgilor

Întoarce-te şi dă-mi degetele mele, singurele cu care pot încropi ceva

Întoarce-te şi dă-mi mintea mea învăţată cu calmul

Întoarce-te şi dă-mi uitarea de peste zi

Întoarce-mă ca pe un ceas din casa de vizavi.  

  

Închide-te, doar ştii că toate cheile sunt la mine.  

Închide-te, doar ştii că scriu despre altcineva.

Închide-te, doar ştii că nu scriu despre nimeni.  

Închide-mă şi lasă-mă puţin aşa.  

  

Ascunde-te, voi număra până la nouă.  

Ascunde-te, voi număra o sută, două sute, de-oi putea.  

Ascunde-te, voi număra atât cât mă mai ţine gura.  

Ascunde-mă şi uită-mă şi uite-te cu ochiul drept în urma mea.  

  

Nu se va ridica nimic în ajutor sau în potriva ta.  

Nu se va auzi nimic şi tot nimic se va vedea.  

Azi am glumit destul, de mâine revenim şi scriem iar

Povestea fulgilor ce-şi fac inimă rea.

Joc cu cuvintele

Niciodată prea departe

Niciodată prea târziu

Să facem o fotografie, iar trebuie să plec, iar trebuie să mint,  

Iar trebuie să-ndur o zi cu mine.

Iar pierd şi aerul e fumul negru din plămâni.  

  

Niciodată eu,

Pot zbura c-o singură aripă atunci când nimeni nu se uită la mine.

Niciodată noi,

Pot să mă prăbuşesc oricând, dacă trebuie.

  

Iar plec,  

Iar casa asta se mută în fiecare dimineaţă.  

Iar neajuns, iar inima asta n-a greşit încă  

Cu nimic.  

  

Să nu treci niciodată pe roşu.

Să nu treci niciodată pe galben.  

Să nu treci niciodată peste vocea dinuntrul vocii tale.

Liniştiţi-vă,  

Poemul ăsta nu ameninţă

Pe nimeni.

Greşeala

Marea nu mă va primi niciodată.

Marea nu mă va cunoaşte - voi fi singura ei pierdere importantă,

Va fi singurul meu vis rămas înăuntru.  

Aş vrea să pot schimba ceva în toată povestea asta, a mea,  

Ştiind, totuşi, că durerile vor fi aceleaşi, că apele vor fi aceeaşi,  

Că stâncile vor fi acolo, înţepând aerul.  

Aş vrea să pot schimba ceva în toată povestea asta, a mea,  

Să mă pot trezi într-o dimineaţă uşor, atât de uşor şi totuşi să nu mă vrea nimeni.  

Curat, atât de curat, şi totuşi...  

Ca atunci când greşeşti întrebarea finală,  

Ca atunci când ratezi şi uiţi totul întorcăndu-te cu spatele

La tot ceea ce ai văzut, ori ai auzit până în clipa aceea.  

Aş fi vrut un final fericit.  

Dar somnul,  

Dar marea,  

Dar-de-ce-nu-mai-pot-să-scriu-despre-tine.

Perechi

Nu e ceea ce pare,

Mi-a spus femeia cu două spinări,  

Ducându-mă pe cele mai frumoase drumuri din deşert.  

  

Nu e ceea ce pare,

Mi-a spus mama, luându-mi din mână stiloul

Cu peniţă de aur.

  

Nu e ceea ce pare, mi-au spus cele pe care le-am crezut

Cerul şi norii-mpreunati într-un triunghi

Perfect.  

  

Nu e ceea ce pare, le-am spus rece şi răspicat,  

Ca un şarpe alungat

De acasă.

--

Să se ducă dracului literele ce dor!   

Încă trăiesc

Sunt eu ori nu sunt eu

e mâna mea, e mâna ce mi-ai sădit-o  

într-o noapte cu stele la purtător.

Sunt eu ori nu sunt eu

e capul meu încredinţând că va-aştepta

oricât.

De m-aş regăsi o dată, urlă piciorul drept.

De m-aş regăsi o dată, strigă stângul.

E târziu şi telefoanele au dispărut cu totul de pe planeta asta

Pe care nu o mai udă nimeni.

Bună dimineaţa, noapte

Bună dimineaţa, zi

Bună să-ţi fie inima

Amin şi să dormim pentru puţin

Poate că cineva ne va trezi  

Poate că cineva ne va aduce înapoi

Să ne-amintim ce n-am trăit decât pentru puţin  

Să-ţi iei la revedere

Să nu te mai întorci niciodată acolo.

Cheile se pierd în fiecare săptămână în mormanul asta incomensurabil

De cuvinte.

D2

închide ochii

nu e războiul nostru  

"şi-am stat cu îngerii până dimineaţa"

"those who criticize our generation forget who raised it"

şi dimineaţa am transformat-o într-o altă noapte, mai lungă

şi tot aşa.  

  

oglinda asta, mesajul morţii e mereu altul  

moartea e undeva în viscere şi se apropie ca un tanc ce urăşte pământurile ruseşti.

viaţa e ca o femeie din poemele lui Blaga

pe buzele ei  

pe mâinile ei

pe cât facem pariu că puteam să greşesc?

  

cine sapa groapa celor morţi înainte de vreme?

o pasăre cu penele mai lungi decât dragostea noastră

va împrăştia, la un moment dat, totul

şi toamna va acoperi ţinuturile dinăuntru

şi cineva va plânge anotimpul următor

şi undeva, în aceeaşi paramtrii, fără excepţie, se va termina

  

totul.