cântarul
a fost odată un cântar
ce cântarea doar lacrimi
caviar
caviar pentru portar și pentru girafa scundă
rătăcirea
am rătăcit
destul
rolul
rolul viselor mele paralele
încă nu știm care e
mașina
am fost odată-ntr-o mașină care ducea spre roma
dar ne-am oprit pe drum să vedem zebrele și elefanții
cântând pe mai multe voci
și să ne uităm de jos de unde eram la toate stelele
sunt
sunt sunt atât de multe feluri
în care pot să spun
dar tac
favoriți
oamenii au tot felul de favoriți
pe unii îi scot în față la luptele cu cocoși
pe alții nu
binevenit
am fost bine-venit între oameni
o vreme
apa
apa care nu are gust vindecă
insula
pe o insulă un preot
privește întinsul
cina
la cina asta nu plânge nimeni
chiar dacă și dacă și timp trecut
mai bine privim soarele cum intră în camera de zi
binoclul
printr-un binoclu văd
haltele cu păsări și iubirea
și trenurile cu bondari deasupra și muzicuțe
parcul din mahala
și ceva ce e mereu viu
păunii
păunii au grijă de grădiniile zoologice
când nu se uită nimeni
de aici
de aici și până mai departe
e la fel ca de aici și până mai aici
sigur
sunt sigur
după care pleacă însângerat, dar de bună voie cocoșul ăsta
și nu promite că se întoarce mâine
unde duc
unde duc drumurile care nu duc nicăieri, a întrebat băiatul cu maieul prea scurt și cu brațele murdare
sigur duc undeva zice marinarul
apoi se oprește și se uită la cer apoi se oprește și se uită la lungul apei
apoi la grădini
apoi la sine
apoi la băiat
apoi zâmbi și amândoi înțeleseseră
că merită să ai răbdare
caracatița
caracatiță într-o bucătărie cum puține sun
pare speriată
bucătarul are o lacrimă în colțul ochiului
își amintește cine e cine sunt amândoi
și o roagă să plece până nu vede cineva
deschis
dacă m-aș deschide v-aș înghiți pe toți
zice vânatul în fața puștii înțelegând
apoi o mică greșeală iar el se întoarce acasă încă iubindu-i pe oameni
cerbul
interogat cu amănuntul
cerbul n-a zis nimic
ochii lui erau calzi și sinceri
și nu căuta să se bată cu nimeni în dimineața aceea
cârma
se apropie momentul?
ține cârma strâns și
cântă
de câte ori
de câte ori am crezut că știu?
de multe ori
de câte ori am știut?
de mult mai puține
cine știe
cine știe ce-o să zică
furnica
mai bine culeg și eu câteva fructe uscate
și le pun în pod unde am toate instrumentele mele muzicale
și-o pisică cu un singur ochi
care-mi știe numele
pasul
și mirosul
caii negrii
la conac liniște
caii negrii aleargă în pădurea proaspăt plouată
în afara Bucureștiului
suntem în afara Bucureștiului
vorbim dincolo de reguli
greu de spus cine pe cine amenință
toți o apă
suntem toți o apă și-un pământ bune de mâncat
și la nevoie dar și duminica
e
oricum ar fi
e
18 aug
guliver
ce sens are să fii mare dacă nu te vede nimeni
bodogăne guliver în pantofii lui maro
unul de-o mărime, altul de alta
