pe o scară de la unu la gellu naum
pământul o sfoară fosforescentă așteptând
oamenii se grupează în comunități din ce în ce mai mari
florile se deschid la oră fixă
libertate din difuzoare și din piepturi
cartușe care nu mai rănesc pe nimeni
pricepi, întrebă alice
acum pricepi, repetă ceilalți
încep să văd totul de la o distanță considerabilă
să sap mai puțin să vorbesc mai puțin
cuburi rubice păsări care știu cum arată sfârșitul
brațe mari margini de coală albă
alfabetul e un lux pentru cei ca mine
pentru cei din cămine soarele nu mai are același gust
mor pe capete sânge cald și nimeni nu pare să-i numere
se aud monezi, sute de monezi sâmbăta și totul o ia de la capăt
și cristina începe să spere iar
saloane pline gorile recitând sunt mișcat
și cineva pune capacul peste se lasă seara
tobele iau acum locul nimicului și bat așa până apare iar soarele
copiii continuă să facă castele în care nu stă nimeni
sarcastic schimb canalul și parcă pierd și repriza asta
practic tot ce începe cu sau se termină cu acum
clipa aia pe care n-o s-o prinzi niciodată
tactic ca o zi de duminică
ping
<where_should_we_go>
ping
<this_trip_has_no_end>
ping
<alice_will_die_tomorrow>
ping
<there_s_no_tomorrow>
ping
<there_s_no_alice>
ping
<no_poets>
ping
<no_rains>
ping
<no_matrix>
ping
<no_purity>
ping
<no_words>
ping
<no_poetry>
ping
<poets_are_liers>
ping
<readers_are_blind>
ping
<already_found_what_philosophers_were_talking_about>
ping
<it_s_just_nothingness>
ping
<you_better_live_a_little>
ping
<there_s_no_secret>
ping
<no_higher_purpose>
placenta se rupe e doar un cerc doar un cerc
îmi repet doar un cerc nu știu cum am ajuns în azilul ăsta
unde oamenii nu aud nu văd nu știu să râdă
narcotice pentru fetița de vizavi
nu vrea să fie salvată nu vrea prieteni
un mare pericol, zice băiatul de la 24, se va abate peste
și nimeni nu-l crede iar el se așează pe singurul pat rămas liber
și așteaptă
și fluviul se oprește predicatorii dispar
mă sugrumă ceva în fiecare noapte
cu o voce pe care o cunosc zice
sunt eu speranța
scap câteva ore
câteva minute
la trap la trap
se schimbă totul acum
totul acum
timpul
trecând cu spatele
schimonosit și parcă
luna arată ca o felie de
luna arată ca o felie de
luna arată ca o felie luna
tricks
midnights
more than just wings
duminică, 19 iulie 2015
miercuri, 8 iulie 2015
înăntru o mie de nimeni
una e când nu vezi alta e când nu știi ce-ai văzut
nu știu s-aud nu știu s-ascult știu să m-ascund și s-asud
aș vrea să fug în sud să mor sud să poți s-ajungi să-mi cânți să nu te uit
ce rămâne nu râmâne ce nu rămâne rămâne paradox ca o bucată de pâine
pun bani departe haine scumpe deoparte că nu știu când vin îngerii să m-asculte aparte
vedeam porți unde auzisem că alții văd doar ziduri imparțial ca sinucigașii-n mig-uri
nimic în linguri nimic în inimi nimic în pahare nu mai știu de prinsoare nu mai știu când e soare
ard furnici cu două lupe acum sunt băiat mare de pe vapor pământul nu-i ceea ce pare
unde ești mă-ntreb întreb de mine oare orele din ceas sunt tot mai neclare
aș vrea să scriu acum un final fericit dacă înțelegi ce scriu mi-e milă dacă nu-nțelegi te felicit
nu știu s-aud nu știu s-ascult știu să m-ascund și s-asud
aș vrea să fug în sud să mor sud să poți s-ajungi să-mi cânți să nu te uit
ce rămâne nu râmâne ce nu rămâne rămâne paradox ca o bucată de pâine
pun bani departe haine scumpe deoparte că nu știu când vin îngerii să m-asculte aparte
vedeam porți unde auzisem că alții văd doar ziduri imparțial ca sinucigașii-n mig-uri
nimic în linguri nimic în inimi nimic în pahare nu mai știu de prinsoare nu mai știu când e soare
ard furnici cu două lupe acum sunt băiat mare de pe vapor pământul nu-i ceea ce pare
unde ești mă-ntreb întreb de mine oare orele din ceas sunt tot mai neclare
aș vrea să scriu acum un final fericit dacă înțelegi ce scriu mi-e milă dacă nu-nțelegi te felicit
vineri, 12 iunie 2015
this messiah needs watching
cerbii scot păsări pe gură
poeții râd de arhitectură
cui îi pasă te întrebi
cum rămâne cu cei care nu rămân
algele cântă liniștite pe fundul oceanului
așa ai vrea să faci și tu
canabis
oameni liberi
canabis
cuști din crenguțe de prun
canabis
aș fi vrut să mă nasc punker
și să credeți că nu vă sufăr
aramia
asan
aramia
asan
cine ești și ce vrei de la noi
marș și ia niște votcă
dacă n-ai bani sparge un telefon cu fise
dă cu pumnii așa cum știi numai tu
o să te sun și-o să zici
nu vreau să par rea sau așa dar acum am treabă
nu-i nimic
păsările zboară și toamna viitoare
puștile la fel
mare e marea cea mare
mare e capul meu
scapă
tot ce e rău înăuntru
căci lumea nu se învârte în jurul mâinilor ei
cataclism acoperă
și tu
călătorind
oraș după oraș
pereche de ochi după pereche de ochi
parcă cauți ceva
parcă totul e așa cum știai
ăsta nu e un album
nu e o pereche de tobe
explozibil pentru inima ta femeie
camus și toți ceilalți
într-un parc în care soarele
singuraticii sapă
scuip pace peste mormane de gunoi
eu sunt liber
zise cerșetorul și întinse mâna către mine
din gura lui au ieșit atunci cerbi
din gura lor au ieșit atunci păsări
schimbând totul preschimbând totul
ai vrea ca ăsta să fie visul tău
galopând
teritoriile se astupă unele pe altele
numai oamenii nu știu să fie mai atenți
sparg chitări
apoi iar încep să cânte
mănâncă gloanțe
apoi iar încep să cânte
abracadabra morților cu cravată
centurilor de siguranță care se rup
rinocerilor care spun adevărul
ție care citești
sincer
se face zi
poeții râd de arhitectură
cui îi pasă te întrebi
cum rămâne cu cei care nu rămân
algele cântă liniștite pe fundul oceanului
așa ai vrea să faci și tu
canabis
oameni liberi
canabis
cuști din crenguțe de prun
canabis
aș fi vrut să mă nasc punker
și să credeți că nu vă sufăr
aramia
asan
aramia
asan
cine ești și ce vrei de la noi
marș și ia niște votcă
dacă n-ai bani sparge un telefon cu fise
dă cu pumnii așa cum știi numai tu
o să te sun și-o să zici
nu vreau să par rea sau așa dar acum am treabă
nu-i nimic
păsările zboară și toamna viitoare
puștile la fel
mare e marea cea mare
mare e capul meu
scapă
tot ce e rău înăuntru
căci lumea nu se învârte în jurul mâinilor ei
cataclism acoperă
și tu
călătorind
oraș după oraș
pereche de ochi după pereche de ochi
parcă cauți ceva
parcă totul e așa cum știai
ăsta nu e un album
nu e o pereche de tobe
explozibil pentru inima ta femeie
camus și toți ceilalți
într-un parc în care soarele
singuraticii sapă
scuip pace peste mormane de gunoi
eu sunt liber
zise cerșetorul și întinse mâna către mine
din gura lui au ieșit atunci cerbi
din gura lor au ieșit atunci păsări
schimbând totul preschimbând totul
ai vrea ca ăsta să fie visul tău
galopând
teritoriile se astupă unele pe altele
numai oamenii nu știu să fie mai atenți
sparg chitări
apoi iar încep să cânte
mănâncă gloanțe
apoi iar încep să cânte
abracadabra morților cu cravată
centurilor de siguranță care se rup
rinocerilor care spun adevărul
ție care citești
sincer
se face zi
duminică, 7 iunie 2015
pantofi noi
văd din ce în ce mai clar singurătate de portar anume n-am habar
nu mă vede nimeni iar am citit azi-noapte-n ziar a-nviat un anticar
cu mormitele la el cu de toate-n portofel da' zicea că nu e el jura că nu el
l-am pus cu toții la perete cu perne-n mână din care ieșeau cotlete ziceau sărumâna
ce zic acum n-am zis niciodată pământu' nu-i o roată pământu' nu-i groapă
e-o grotă ieși din ea așa-mi cânta și-apoi pleca dispărea
o căutam pe armăsari tineri pe mătăsari vineri dădeam de el mă durea ca un pinten
pentru ce și pentru cine de ce nu contează pentru tine de ce nu contează pentru nimeni
sfânta vineri finalul vine peste tine ai uitat să zici ceva de bine
ea îmi zice că-s poet eu îi zic că sunt nimeni că-n loc de mine mai bine plantau un pin băi
două noaptea țin minte bine cuvintele la mine te lovesc cu călimara lumea crește ca un pește care-noată veșted
nu mă vede nimeni iar am citit azi-noapte-n ziar a-nviat un anticar
cu mormitele la el cu de toate-n portofel da' zicea că nu e el jura că nu el
l-am pus cu toții la perete cu perne-n mână din care ieșeau cotlete ziceau sărumâna
ce zic acum n-am zis niciodată pământu' nu-i o roată pământu' nu-i groapă
e-o grotă ieși din ea așa-mi cânta și-apoi pleca dispărea
o căutam pe armăsari tineri pe mătăsari vineri dădeam de el mă durea ca un pinten
pentru ce și pentru cine de ce nu contează pentru tine de ce nu contează pentru nimeni
sfânta vineri finalul vine peste tine ai uitat să zici ceva de bine
ea îmi zice că-s poet eu îi zic că sunt nimeni că-n loc de mine mai bine plantau un pin băi
două noaptea țin minte bine cuvintele la mine te lovesc cu călimara lumea crește ca un pește care-noată veșted
sâmbătă, 6 iunie 2015
ceru' frate cu parteru'
erai chiar tare
tare ca un soare
ca o parcare de farfurii zburătoare
ca o zare
ca un cal de mare
care sare până departe
până departe sare calul de mare
calul sare ca o parcare de farfurii zburătoare
ce, crezi că mă dau mare?
ți se pare
cu cât privești mai atent cu-atât vezi mai puțin oare
nu, dragul meu
mi-e drag de tine tare
am plâns și eu
am plâns în mine
ca un vultur
ca o crescătorie de fluturi
te iubeam
te iubesc și-acuma
ca un puma mic
din montezuma
poate-o să te bucuri
poezie cu muguri
arbori multicolori
o clepsidră ce curge pe dos în capul tuturor
o trompetă spartă
o nuntă de toreadori
salutare tuturor
văd girafele cântând în cor
le parasite
le parasite
azotat de sodiu până la sfârșit
//
tare ca un soare
ca o parcare de farfurii zburătoare
ca o zare
ca un cal de mare
care sare până departe
până departe sare calul de mare
calul sare ca o parcare de farfurii zburătoare
ce, crezi că mă dau mare?
ți se pare
cu cât privești mai atent cu-atât vezi mai puțin oare
nu, dragul meu
mi-e drag de tine tare
am plâns și eu
am plâns în mine
ca un vultur
ca o crescătorie de fluturi
te iubeam
te iubesc și-acuma
ca un puma mic
din montezuma
poate-o să te bucuri
poezie cu muguri
arbori multicolori
o clepsidră ce curge pe dos în capul tuturor
o trompetă spartă
o nuntă de toreadori
salutare tuturor
văd girafele cântând în cor
le parasite
le parasite
azotat de sodiu până la sfârșit
//
vineri, 5 iunie 2015
2. abduction
când n-ai nimic e mult mai ușor să pierzi
când n-ai nimic e mult mai ușor să crezi
când n-ai nimic e mult mai ușor să fii
când n-ai nimic e mult mai ușor să scrii
lumea-i o rază de lumină dar nimeni n-o vede
lumea-i un bec albastru toți cred că e verde
confuzie cosmică un om cu șobolani
singur pe lume n-am nevoie de bani
mă-nvelesc cu discuri de pick-up începe să plouă
vreau s-ajung înăuntrul meu înainte de oră două
m-așteaptă-acolo cineva nu știu cine e dar știu că vreau ceva
vreau s-ajung înăuntrul meu înainte de oră patru
mă-ntâlnesc cu cel ce-ntr-o viață trecută era psihiatru
vreau s-ajung înăuntrul meu înainte de oră șase
mestec când cu cinism când cu grijă viermii de mătase
seara se lasă te văd venind
înăutrul tău stau ascunse patru canistre de venin
lumea-i o rază de lumină dar nimeni n-o vede
lumea-i un bec albastru toți cred că e verde
confuzie cosmică un om cu șobolani
singur pe lume n-am nevoie de bani
când n-ai nimic e mult mai ușor să crezi
când n-ai nimic e mult mai ușor să fii
când n-ai nimic e mult mai ușor să scrii
lumea-i o rază de lumină dar nimeni n-o vede
lumea-i un bec albastru toți cred că e verde
confuzie cosmică un om cu șobolani
singur pe lume n-am nevoie de bani
mă-nvelesc cu discuri de pick-up începe să plouă
vreau s-ajung înăuntrul meu înainte de oră două
m-așteaptă-acolo cineva nu știu cine e dar știu că vreau ceva
vreau s-ajung înăuntrul meu înainte de oră patru
mă-ntâlnesc cu cel ce-ntr-o viață trecută era psihiatru
vreau s-ajung înăuntrul meu înainte de oră șase
mestec când cu cinism când cu grijă viermii de mătase
seara se lasă te văd venind
înăutrul tău stau ascunse patru canistre de venin
lumea-i o rază de lumină dar nimeni n-o vede
lumea-i un bec albastru toți cred că e verde
confuzie cosmică un om cu șobolani
singur pe lume n-am nevoie de bani
luni, 1 iunie 2015
doină de jale - volumul IV
ai apăsat pe butonul greșit ai apăsat pe butonul greșit
călătorie măcelărie capul plecat sabia nu-l taie da' cine știe
ce se-ascunde dincolo de primărie zi-mi și mie
nu vreau să mor poet
c-am sufletul prea greu
nu mă primește-n rai
așa am auzit eu
de la un frate ateu
da' nu știe cine-s eu
nu vreau să mor poet
c-am inima prea grea
nimeni nu vrea să mă ia
pentru ce am tras atât pentru ce am tras și cât
spuneți voi că nu mai știu să vopsesc în vișiniu ușile de sicriu
când mor dimineața la patru unii își imaginează alții nu-și imaginează
cerul albastru deasupra stă stă stă și ne veghează pierd în fața mea ce fază
conștiința nu e trează se vede da' nu vibrează
ce contează jean boxează și câștigă mereu pun pariu și câștig pariu' meu
mă simt ca un zeu într-o sectă-n care nimeni nu știe cine sunt eu d-aia cânt atât de greu
d-aia vin portarii când ajung
să-mi țină ușa la ferrari când ajung
d-aia vin portarii când ajung
să-mi țină ușa la ferrari când ajung
d-aia vin fierarii când ajung
să-mi țină ușa da' portarii când ajung
d-aia vin florarii în ajun
să-mi țină ușa da' fierarii când ajung
d-aia vin zidarii când ajung
să-mi țină ușa da' florarii când ajung
fierarii cânta florii fierarii cânta fierarii cânta florii fierarii cânta
fierarii cânta florii fierarii cânta fierarii cânta florii fierarii cânta
călătorie măcelărie capul plecat sabia nu-l taie da' cine știe
ce se-ascunde dincolo de primărie zi-mi și mie
nu vreau să mor poet
c-am sufletul prea greu
nu mă primește-n rai
așa am auzit eu
de la un frate ateu
da' nu știe cine-s eu
nu vreau să mor poet
c-am inima prea grea
nimeni nu vrea să mă ia
pentru ce am tras atât pentru ce am tras și cât
spuneți voi că nu mai știu să vopsesc în vișiniu ușile de sicriu
când mor dimineața la patru unii își imaginează alții nu-și imaginează
cerul albastru deasupra stă stă stă și ne veghează pierd în fața mea ce fază
conștiința nu e trează se vede da' nu vibrează
ce contează jean boxează și câștigă mereu pun pariu și câștig pariu' meu
mă simt ca un zeu într-o sectă-n care nimeni nu știe cine sunt eu d-aia cânt atât de greu
d-aia vin portarii când ajung
să-mi țină ușa la ferrari când ajung
d-aia vin portarii când ajung
să-mi țină ușa la ferrari când ajung
d-aia vin fierarii când ajung
să-mi țină ușa da' portarii când ajung
d-aia vin florarii în ajun
să-mi țină ușa da' fierarii când ajung
d-aia vin zidarii când ajung
să-mi țină ușa da' florarii când ajung
fierarii cânta florii fierarii cânta fierarii cânta florii fierarii cânta
fierarii cânta florii fierarii cânta fierarii cânta florii fierarii cânta
Etichete:
cant atat de greu,
cantabil,
doina de jale,
ferarri,
fierarii,
florarii,
jean boxeaza,
nu vreau sa mor poet,
poeme,
portarii,
versuri,
volumul patru
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
-
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
leneșii ajung departe
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea