nu vreau să mor

muzică curată pentru suflete murdare 
de la vârfuri pân' la poale 
credea în fiecare zi că moare 
dar nu murea ce straniu pare
azi leopard mâine tigru sau ghepard
paun urs brun auzi și tu lăuta din cătun 
miros de spirt c-aici e capătul tunelului 
dacă-l vedeți să-i mulțumiți colonelului
acum plec n-o să vă las 
vă port în inimă pe fiecare
muzică curată pentru suflete murdare

vedenii

mi se zice marc antoniu dimineața scuip plutoniu de dincolo mai încolo vomit litere și haine murdare și largi ca tine 
cănd nu te scoteau din pastile și din palme știm cu toții conjugarea mă-tii-n porții
totul cade și nu vezi sunt plin de bancnote verzi de-un dolar prinse cu miere 
cine câștigă sau pierde unde dau io crește cosmos ca franceza ca o limba mare-ntr-un pantof purtat pe venus  
sărut versus tot ce-mi mai aduc aminte și-acum tragi cu boul care trage făr' să știe de ce trage   
mă uit la tine bag în viteză ca și când tot ce m-așteaptă-i mormânt apoi vin din apă facem și după ne place 
tezaur folcaric ca fuego alergând pe-o bandă d-aia pe care alergi nu c-ai avea ceva în spate da' poate ți la calorii
dac-aș fi fost călugăr n-ai mai fi vrut să mă știi ca pe trenu' ăla ce nu se-oprește-n fiecare gara ce nu se-oprește-n fiecare seară 
să te-ntrebe nu te-ntreabă nu te-ntreabă ce mai faci și tu n-ai decât să taci prins patul tău de maci ce faci prins în patul tău de maci 
clandestin mă clatin că o piesă de lipatii table așteptând un zar vine și te ia acasă unde totul e amar ca un prânz la microunde ca o cină pe trotuar

trip hop 2-16:15

te ridică la pătrat te ridică la pătrar poezie-abecedar 24 insectar credeam că n-o să mai sar 
da-s multe etaje și nimeni nu vrea să moară da-s multe etaje duminică sărim iar  
poleit cu-argintul viu care mă face să fiu departe de inima care așteaptă iar să scriu 
și scriu și plâng și scriu și plâng lăutar din secolul trecut amân iar și parcă n-a trecut poezie post de scut pe nimeni nu mai ascult 
să se ducă departe ajung la izvor și de-acolo-o lume nouă se deschide cobor pe-un covor 
roșu de mac tot promit că nu mai fac io le-ncurc io le desfac pierdut în arhipelag 
se deschide-un curcubeu doamne cine sunt și eu 
și mă prinde noaptea să plec cu ea și mă prinde cartea nu mă lăsa io și luna mea io și luna mea orașul de catifea 
o limbă de câine ziua de mâine 
fluturi fluturi fluturi un prezent și-o mie de trecuturi o mie de-avânturi 
o mie de poteci ai grijă pe unde treci 
ocolesc oameni ocolesc grădini mă-mprietenesc cu spini semeni cu un arlechin 
înc-o zi de luni cu pereții-ntre dinți hai nici acum nu mă simți 
cu tavanul sub mine uite zarea ce vine 
că pentru toți rătăciții există speranță nu uita să pui totul balanță că ce nu te doboară nu neapărat te-nalță 
plin de fală dar asta nu-i lupta finală asta e lupta cu cerneală 
unde poți să fii ce vrei tu să fii și mâine de căpăt că mâine iar te-ncearcă litere cu ceapă una după ceafă viața nu e dreaptă 
călcând peste troieni militari milițieni pretenții ce s-avem stomacul se face ghem repet cine suntem 
ultimul să stingă lumina acetonă și lacrimi marina

Delphina

niciodată prea târziu dar oricum nu m-auzi acum 
niciodată prea târziu dar oricum nu te-aud acum 
ce rămâne după fum ce rămâne după moarte 
ce rămâne după ce rămâne niciodată 
nu știu cum am ajuns aici nu știu 
cum se face că nu-mi zici pustiu
tot ce pierd azi se-ntoarce mâine ca un vizitiu 
bătând târziu în sticla ce nu mă mai lăsa să fiu
care-i drumul înapoi nu m-am pierdut nicicând de voi
înapoi la foile mele de nufăr de ce sufăr ce se mai ascunde-n cufăr
stric avioane-n fiecare zi mint zeci de constelații când le spun că nu mă știi

de-aici începe totul aici începe totul 
de-aici începe totul aici începe totul 
de-aici începe totul aici începe totul 
de-aici începe totul de-aici începe totul

har cu fața-ntoarsă către călimară 
în fiecare seară îți spui că mâine n-o să te mai doară
că nimeni nu se-atinge de coroană 
închizi un ochi închizi alt ochi și te trezești om mare
și încă doare și nu știi ce s-a pierdut și cum

ce te faci acum om mare ce te faci acum
ce te faci acum om mare ce te faci acum
ce te faci acum ce te faci acum
ce te faci acum om mare ce te faci acum

t.b.c.

nu lăsa pe azi ce poți face mâine mi-a șoptit un vechi rabin
considerăm greșeli toate rahaturile și uităm să fim
și de ce și pentru ce și pentru cerc și pentru cer
blocați în tractoare aviatori adiacenți
rup cuști și astă nu m-ajută mă simt ca o pană de elefant nerecunoscută
mulți zic doar atât cât pot eu zic doar atât cât știu
nu mai sună nimeni nu mai sună nimeni și nu știu
cu ce să-nlocuiesc toate astea cum să-mi părăsesc amintirile ca un rasta
asta basta circul nostru s-a-ncheiat acum plătește sau îmi aduc frații și te rad
te halesc de viu atenție am halit oameni ca tine de când mă știu
detenție mâna la chipiu mâna-n buzunar cum apar așa dispar plin de numerar
tango mortal ori la bal ori spital de urgență penitență ce penitență
un ultim vers cu care poate mă ți minte tot ce ți se-ntâmplă rău e doar la tine-n minte
e doar la tine-n minte e doar la tine-n minte e doar la tine-n minte e doar la tine-n minte

dincolo

singura avere-i capu' 
nu mai suport hip-hop-ul 
îmi fac mult prea multe planuri
balon cu aer să plecăm 
derulăm cu forța cu care rulăm
împachetăm despachetăm 
inima se face ghem 
inima se face romb
din 4-n patru 
îmbolnăvesc un psiatru
par bine la-nceput 
până încep să mă-mput
asta o pot confirma 
toate femeile din cuib
de-aici și de dincolo de prut
nu mă mut 
până jos e drumul lung 
nu știu dacă mai apuc 
ascult florile 
dar nu mă-mpac cu mine 
încă văd alergând toate morile
nebun la c4 cui îi place votca 
am scăpat de-atâtea ori 
dar se redeschide morga
biscuiți benzină și tineri iscuiți 
mă închid iar între pereții de argint
iar mă mint că nu mai simt 
iar mint și trec peste 
cine ești când nu ești tu 
altă mâncare de pește

din color

toate sunt atât de sus le-ai atins parcă s-au dus 
pune mâna pe lopată ce-ai de spus
potop potop ce rămâne 
culegem râme pescuim cât pescuim și-adormim pe bune 
visăm un câine 
dăruind fiecărui om al străzii o bucată de pâine o bucată de mâine
marea știe ce n-am spus vede tot și ține bine 
ascuns de lume și de mine mai ales de mine 
că-mi aduc aminte iar cade capul în pahar 
apa se varsă m-am visat la tine acasă
privind speriat la mine pe fereastră
uneori sunt o nălucă bun de fugă bun de muls 
ceva parcă mă apucă dar mă scapă veșted 
sunt pește din călcâi până la creștet
pe cine nu lași nu te lasă să trăiești 
te zidesc în capul meu lângă sute de povești 
în palmele mele lumea ta de catifea 
ce calm stătea și m-aștepta 
otrăvit de tine însuți cine să priceapă 
o să fii ce-ai vrut să fii o viață-ntreagă
odată ca niciodată 
asta-nseamnă că n-o s-o mai vezi niciodată
cineva acolo sus are alte planuri cu tine
stă singur în cochilie nu mai știe să te-aline 
capul lăsat sabia nu-l taie 
încă relele nu s-au lăsat de mine și sar la bătaie
vântaie după vânătaie 
vâlvătaie după vâlvătaie 
noapte după noapte în odaie 
noapte după noapte în odaie