oamenii nu s-au născut încă
deşi au învăţat să planteze flori de toate culorile
sori artificiali
iubiri imposibile
despărţiri
v. încă mai părăseşte sala de curs
fără ca nimeni să înţeleagă importanţa
unei revolte adevărate poate
pentru că nu au văzut una până azi
azi e vineri
e ziua în care ştiu că oamenii
nu s-au născut încă
sar într-un picior
fără să-mi pese
şi traversez neregulamentar
nu salut pe nimeni
sunt străinul din faţa ta
anul ăsta n-am să mai cânt de ziua mea
am auzit că nu e bine
am auzit că e mai bine să tac
şi să mă gândesc
la sufletul meu ce nu încetează să semene
cu un arbore
nu mă crezi?
citeşte-l pe nichita stănescu.
Se afișează postările cu eticheta sufletul meu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sufletul meu. Afișați toate postările
miercuri, 7 martie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
cleștii mei de pasăre prind apusul obosit și îl pun în brațele omului omul mângâie soarele ca pe o pisică caldă, nou venită au locuit aici ...
perle sub pernă
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...