leaving wallbook - libertate II

m-am pierdut nu mai știu când

mă voi găsi, o bună zi

am cu mine

o geantă în care port tot trecutul meu și-un antidot

am o haină pe care-o port, ca să nu mă recunoască nimeni aici în port

am o inimă care bate doar la oră fixă și la jumătate

am un ochi ce stă închis, o mână ce se-apucă iar de scris, dar pentru ce?

sunt singur

într-o țară mică

am vopsele și păreri de rău, pot să trag de timp

pot să m-amăgesc, pot să fug

după iubire, să-mi ies din fire

pot să te uit pentru-un minut

să mă găsească cineva

ce rost are să fiu liber dacă tu ești pe alt mal

numărând razele soarelui ce mă cuprinde ori de câte ori te uiți

îmi aduc aminte, îmi aduc

îmi aduc aminte să nu uit

îmi aduc aminte c-am o aripă cu care mă-nvelesc, cu care te iubesc

vreau să mă pierd

doar ca să mă găsești tu x2

vreau să mă pierd, vreau să mă pierd, vreau să mă pierd

doar ca să mă găsești tu

vreau să mă pierd, vreau să mă pierd

doar ca să mă găsești tu

eee-eee liber, liber, dar nu azi x2

leaving wallbook - libertate I

din păsări ne naștem, în păsări murim

o aripă ne trece peste poduri

o aripă ne-nvață să citim

o-mul se pier-de doar a-șa

ca să-l gă-seas-că ci-ne-va x2

unde zburăm, unde mă duci, de ce miroși la fel ca ea

pasul mărunt și obosea

pe drumuri de nisip o să plec să mă caut

orașul îl țin într-un buzunar

dacă ne vom întâlni pe drum

să mă ți de mână

să te iau de mână și să-ți spun

din păsări ne naștem și păsări murim

un gând ne trăiește, visăm

iar când doare.. și vrem să fugim

când ne gândim la tot ce nu-i aici

și neputința e un fel de haină pe care-o purtăm

din păsări ne naștem și păsări murim

am răbdare cu mine ca și cum

am fi iar la-nceput de drum

omul se pierde doar așa

ca să-l găsească cineva x2

să-l găsească cineva

să-l găsească, să-l adăpostească x2

omul se pierde doar așa

ca să-l găsească cineva

comestibile

armăsarul cu o singură aripă pe care îl plâng cu toţii
e-n regulă, filip, e-n regulă
cu o singură aripă cu o singură mână o singură stea în crepuscul
nu te va salva nimeni

adevărul e că vei fi un prânz pe cinste
pe cinstea mea
la o masă cu douăsprezece scaune vor vorbi înflăcărat
despre libertatea de sine integritate


o vomă
too doo doo too, too doo doo
scriu tuturor femeilor

ascult pearl jam mă cred la bordel
dar mă trezesc în fiecare dimineaţă
în acelaşi conac

în poem era mai multă lumină

din cauza fobiilor celui ce preferă să scrie
în loc să bată străzile în fiecare dimineaţă
ce frumoasă-i viaţa când stai şi scrii la un aragaz vechi
de două decenii

mizeria asta pe care unii o numesc libertate
mântuitori undercover
păpuşi asemănătoare cu faust în sacoşa fiecărei femei
de patruzeci de ani în bagajele fiecărui turist

proiecţii mincinoase
dar undeva aproape se cântă nemurirea
se dau flori şi bomboane
demonii zâmbesc împăcaţi pentru că nu mai e nevoie să-şi facă

meseria