nu te-am văzut demult
te pup pe chipiu
sunt viu
aici se trăieşte mai uşor
mă uit pe coridor - o femeie
etaju' şapte - corida
etaju' patru - întrebările mele
cine ne-a pus aici
sperăm vreun dumnezeu vreun scoate banii că plecăm
ochi pentru ochi de azi azilul e tot mai aproape
aruncă-mi ancora ard, cora
nu mă leagă nimic de mine
zâmbesc nu-mi pasă unde voi fi mâine
voi fi un câine peşte la copcă
prietenul meu aleargă prin livezi zice mă vezi
zice te iubesc îi răspund te iubesc înapoi
ai vrea să mă opresc mai am atâtea foi
îmi fac un coif
mă golesc la timp ca un coş de gunoi
toţi suntem una nu vrei să pricepi atomii râd de tine acum încep
te pierzi crezi că nu te mai salvează nimeni
eu cred că scapă ăia sprinteni
dintre peşti m-au ales pe mine un fel de cine-pe-cine
stau acasă dacă nu-ţi convine fă-mi o salată de vinete
cine te sperie noaptea când închizi sigur nu seamănă cu mine
în tine se află binele deschide-i pune-l la masă cu tine ţine-te
are pentru tine mai mult decât știi să duci
pune-n desagă şi nu uita
pământul pe care calci e cum îl educi
cinstește-l
fii liber adică saramură cu pește
fă cum simţi tu nu cum scriu eu
altfel doamne fereşte
Se afișează postările cu eticheta lanul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lanul. Afișați toate postările
vineri, 1 martie 2013
vineri, 30 decembrie 2011
p.s.
te-ascund în poeziile mele
îmi pare că mă transform în lanul de secară a lui Salinger
ştii ce se spune despre cartea asta?
cineva, un hoţ mărunt pe ale cărui urme calca milităreşte
potera
ar fi vrut să se ascundă între foi
şi-ar fi reuşit
un călător profesionist îl purta doar două săptămâni
mai târziu
prin toată lumea
asta pe când pământul nu era încă o minge de fotbal
toţi slujitorii aşa-zisei dreptăţi
îl căutau
îl somau în fiecare gaură de şarpe
mai târziu şerpii au părăsit lumea asta
întorcându-se la Dumnezeu
îi zărea pe toţi din mâinile noului lui prieten
râdea uneori
nu tresărea nicicând la gândul
că l-ar putea vedea
dar
cum minunile la rândul lor seamănă
unei brichete pierdute furate poate
cum cărţile sunt făcute în grabă
câteva pagini se rupseră, iar protagonistul nostru
fu demascat
plânge şi-acum din celula lui
de nu m-ar fi scăpat
eu am înghiţit manuscrisul
şi am căpătat somn lung
te aşezi înăuntrul oaselor - lapte cald, ca de femeie
să văd cine te-o mai scoate de acolo.
îmi pare că mă transform în lanul de secară a lui Salinger
ştii ce se spune despre cartea asta?
cineva, un hoţ mărunt pe ale cărui urme calca milităreşte
potera
ar fi vrut să se ascundă între foi
şi-ar fi reuşit
un călător profesionist îl purta doar două săptămâni
mai târziu
prin toată lumea
asta pe când pământul nu era încă o minge de fotbal
toţi slujitorii aşa-zisei dreptăţi
îl căutau
îl somau în fiecare gaură de şarpe
mai târziu şerpii au părăsit lumea asta
întorcându-se la Dumnezeu
îi zărea pe toţi din mâinile noului lui prieten
râdea uneori
nu tresărea nicicând la gândul
că l-ar putea vedea
dar
cum minunile la rândul lor seamănă
unei brichete pierdute furate poate
cum cărţile sunt făcute în grabă
câteva pagini se rupseră, iar protagonistul nostru
fu demascat
plânge şi-acum din celula lui
de nu m-ar fi scăpat
eu am înghiţit manuscrisul
şi am căpătat somn lung
te aşezi înăuntrul oaselor - lapte cald, ca de femeie
să văd cine te-o mai scoate de acolo.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
#
pe marginea lacului din capul meu stau două rațe de casă au nume și îndatoriri locul lor de care să aibă grijă sâmbăta ies pe câmp și vân...