goliat şi alţi sfinţi cândva căzuţi

să nu mai ştii nimic
văile peste care zburai c-o singură aripă
să te-ntrebe care-ţi e numele
nimeni, să le spui
vinovatul neprins, hoţ cinstit
golim poşetele dumnezeirii
îmbrâncim femeia duşmanului
goliat wăz hir

de ieri sunt imun la pietre
mântuitor fără urmăritori
aceeaşi lunetă de sare
nicio femeie nu mă mai pune la pământ
niciun voinic nu-mi mai întinde nicio cursă
îmi fac câte-o rană de unul singur
de dragul vremurilor pierdute

trambuline
saltele moi
cineva ne vede căzând de fiecare dată
nu murim
ne lovim uşor
poliţia-şi pune braţele-n cruciş