out

mi-e teamă că durerea o să mă transforme 
într-un cerb cu coroana spartă
în fond ce e în neregulă cu asta

e-n neregulă dacă trăiești iar și iar același anotimp
aripile bat invers
iar pianele se închid înăuntru

ploaia nu ajunge înăuntrul meu
intră doar până la jumătate
blocată de un zid subțire
și câteva bemoluri

aici e acasă
ăsta e triunghiul tău
astea sunt hainele tale
e când râs când liniște