când va fi (fost) rău

nu mă simt în largul mării 
nasu-mi crește nu-i minciună ochii-mi merg pe dinainte
lacăt gura și departe inima bate-ntr-o tobă 
africanii mă mănâncă înăuntru sărbătoare
în afară în vâltoarea ochilor ce valuri poartă
tu nu vezi nu-ți pasă nu știi drumul dinăntrul meu

pune mâna pe pistoale și mai lasă poezia 
fierbe apa, pune masa, bate-n piatră cu ciocanul 
să se vadă cine-n casă mută munții colo-colo

caraghioși ne sunt poeții 
de le dai în mâna pana fac minuni lumină coruri 
dar femeia câteodată îi oprește-n prag năuci
râd că-ți râde poezia neîndemânarea vine
din lipsă de exercițiu viața nu așteaptă
stop

cel puțin de dimineață 
și picturile și ochii 
plânsul scoate poezia
acul cuiul simetria
sens nu pune înainte și așteaptă
o să vină