Pagini

vineri, 30 ianuarie 2026

un soare. un om. o pasăre

cleștii mei de pasăre prind 
apusul obosit și îl pun în brațele omului
omul mângâie soarele ca pe o pisică caldă, nou venită
au locuit aici multe vietăți, fiecare cu numele ei
aici am văzut cerul de pe vârfuri și capătul
aici am stat într-o barcă moale prinsă cu sfori în timpul ploii
aici par să se fi întâmplat toate

unde sunt acum, nu mă leagănă nicio barcă 
nu mă trezește nicio ploaie
dar măsor, meșteresc
mă uit într-o apă clară și mă întreb 
de care parte sunt
și cine pune totul în ordine

cleștii mei de pasăre prind
apusul obosit și îl pun în brațele omului
omul scoate o vorbă, apoi un cântec
apoi se desface în mai mulți oameni
și niciunul nu se gândește la nimic
aici am văzut cerul de pe vârfuri
aici am stat într-o barcă moale prinsă cu sfori în timpul ploii

mă strecor
privesc penele tale mari
enorme
se face seară
mă acopăr cu ce găsesc viu
mă acopăr și adorm câteva săptămâni
am vise
în ele mă vizitează cineva
îi uit numele și tenul auriu
îi uit vorbele

deșertul e blând acum
un flamingo crede că sunt tatăl lui 
iar eu mă port ca un tată 
îl îmbăiez și îi arăt unde-i e inima
îi spun: sari, pasăre, sari
scrie-ți numele pe cerul ăsta și uită cine ești
el face ce-i spun, dar se tot întoarce să-mi mulțumească

#

dimineața devreme, foarte devreme
sunt un mic gândac vorbitor care se uită la ceas și se gândește la tine
nu mă gândesc la stele
sau la oamenii adunați la cozi
nu mă gândesc la ghicitorii în cafea
sau la forme perfecte

am multe culori
mâneci lungi
și sunt un pic trist

tu nu știi 
dar când se aud păsări 
și bat covoare
și miroase a muzică
eu îți caut binele și te măsor și spun iartă-mă

aș vrea să vezi asta
să devii, dintr-o dată, mai ușoară
un nor moale trecând prin oraș
fără nimic de reparat

aici sunt mâinile mele
aici sunt ochii
aici ne împăcăm
și mirosim a liniște

joi, 29 ianuarie 2026

our own cat

there's a cat on this roof
she is singing
she is making a shirt
its soft and full of colors
she is watching our family
and never thinking

we are proud to be her peers
enjoying sun, daily games and our own unique laughs 
its a perfect circle 
a fit in a tiny forest 
that will be unseen from the eye 
the usual eye, anyways

miercuri, 28 ianuarie 2026

#

într-un separeu
separat de toți ceilalți
funcționarul își numără banii
și cele câteva emoții pe care le simte
are șireturi lungi, albe
desfăcute
cizme albastre și o pălărie stricată

duminică, 25 ianuarie 2026

#

am tot încercat să spun 
s-au scuturat cuvinte
văd ca o gheară
cine să vorbească cu mine într-o oglindă ca asta
salut, nimeni nu credea c-o să fie așa, dar uite-ne, pe blocul ăsta de desen
cine sare
cine scrie
cine promite și cine numără consecințele

caut un vis care mă distruge
mama n-o să mai vină niciodată 
suntem nimeni 
unii acceptă greu, d-asta-i doare stomacul 
 
jucăm șah și pierdem 
o dată cu viermii, o dată cu păsările
o cină seacă la care nimeni nu e invitat
scrie aici, în caietul ăsta, cum te cheamă pe tine?
dorințele ne trag în apa asta
dăm din membre și sperăm să mai trăim o dată 
destul 
desaga asta e plină dar nu o putem deschide
e multă lumină dar îmi alunecă cizmele
am nevoie de o pereche de baterii și răbdare

mulțumea 
promisiunile sparte
am un ecuson pe care scrie micul dumnezeu
îl ard în fiecare noapte
fierb fier fur fum
sunt foarte mare
atât de mare încât nu mă mai văd
topesc clopote și inimi de cai fără tată 
ăsta sunt

nu mă pot pierde
se cerne și rămâne tot durere
am o formă străină și nume de animal 
am nouă umbre care se rotesc în jurul meu ca viespile
într-o zi n-o să mai pot descrie
spălătoria asta nu mai face față
ascund farduri și resturi de gloanțe
 
știm toți că n-are sens
va fi așa cum nu se poate scrie
salturi care nu înseamnă nimic pentru nimeni 
mă schimb într-un animal și stau la suprafața apei
de-acolo privesc pierderile
solnițe și apartamente din orașe fantomă
câmpul ăsta n-are nume
îi zicem casă doar să-l vedem cum cade
copiii ăștia nu se fac mari
rag ridurile înăuntru 

am un șorț un gât de girafă și tot ce nu încape în geanta asta
tu pe cine asculți
cum vrei să pierzi 
tot aia e
socotitoare simplă
seleniu
sorb guri de pește
e final de an
licoarea asta ne ajută să nu mai visăm în nouă culori
trăsura asta ne duce ușor
ne leagănă

parcă te știu de undeva
dar nu apucă să răspundă
se uită la mine și râde
și știm amândoi adevărul
deschid perdelele și mai număr o dată
sam e un copil ca toți ceilalți
așa vrea să creadă
are în el toate visele noastre și peste
râde
a-nțeles
se uită pe fereastră și nu mai așteaptă pe nimeni 
desenează cercuri
țeluri
țepe
ținte care se topesc dimineața

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...