#

un ou se uită la mine

îl mănânc

#

tot ce pot duce e o praga veselă în care un zepelin plutește pe deasupra și se uită la noi 

oamenii și-au găsit tot felul de îndeletniciri dătătoare de liniște

poeții, au găsit și ei câte un meșteșug util

unii cresc păsări

alții le învață să zboare

alții zboară ei înșiși

aici nu e nevoie de muzică, pentru că totul e muzică

plouă mărunt în fiecare moment undeva

pe o stradă, pe o margine, într-o altă apă

un băiat de vârsta mea urmărește ploaia 

măsoară, cântărește, se bucură

oamenii nu mai vorbesc unii cu alții

un triunghi vrea să devină leu

leul îi lasă locul și se face nevăzut

nevăzut ascuns de copaci denși trestii treburi nautice

se scufundă într-o burtă mare și stă acolo plănuind doar de plăcere

alții își usucă penele la soare și nu văd decât propriul râs

un soare parcă mic se așterne pe foile mele

și se întinde ca o pisică

#

un oaspete

un bob de orez

un armăsar mereu singur

un om mereu cătând

concert pentru stâlpii de telegraf

19 ani și 300 de libre

săptămâni aparte

grecia și orașe scufundate în același pat

ascuns ascult aspecte simple

sar peste zilele care se termină cu 2 și 7

faima operei 

orga

olanda cântă

în fiecare zi mai sigură

camera ei capătă o aură

sufletul ei capătă margini rotunde

apoi adoarme pe o pernă moale

foarte mare

cât capul unei lebede schimbată în balenă de mare

#

am stomacul gol de vise

am călcâiele încinse

somnul îmi arată calea

viitorul strigă valea

omul strică

om repară

ne pierdem din gară-n gară

totul e o glumă

nu aud râsul nimănui

amestec ingrediente secrete

cad la pat de o boală care nu are nume

am stomacul gol de vise

pierdut într-o junglă de care nu au aflat oamenii

fug fără inamic

număr stele

mă întreb dacă și ele se uită la mine

și dacă au ceva să-mi spună

#

trei oameni așteptând fac mai mult decât un om care așteaptă

o lebădă își roagă sfârșitul 

sensul unic al acestei fraze se pierde

trec cu tălpile peste trecut

stelele se așază calm lângă capul meu și nu spun nicio vorbă

#

scriu să uit și uit ce scriu

tata era vizitiu

ochiul orbului târziu

fiert ascuns vorbit în viu

sunt sera

animalele seara

cartierul 

sunt victoria

eu sunt țipătul și valurile

liniștea urcând pe corpuri

eu sunt comisarul care nu pierde

locul știut

eu sunt piesele ce se potrivesc împreună 

vara fără sfârșit

poeții și dirijorii apocalipsei 

eu sunt brațele care nu se mai termină 

zi-mi caracatița

zi-mi salvare și dumnezeul proștilor

vaca de la răsărit

sânge albastru

acum că mă vezi închide ochii și nu-ți fie frică 

lumina va intra acolo unde deschizi

și te va aștepta pregătită 

are un pistol mare cu care trage

n-o să te doară

am mai văzut asta

era noapte și credeam că n-o să mai ajungem la capăt

eu sunt apa clară 

cuvintele

în cântecul de primăvară se ascund caii care nu au avut niciodată un loc căruia să-i zică acasă 

acolo se întrec cu cine văd

și apucă viața cu dinții

acolo aleargă știind că totul e doar o plimbare pe câmpul întins

acolo o să mă privești ochi în ochi 

și-o să știi

apoi o să uiți

apoi o să știi iar

#

trei oameni mici într-o haină mare

trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui

#

un nor moale 

o talpă mare peste un nor mare 

un nord

există mai multe norduri

o stradă care se înfundă

un câine vrea acasă 

eram prea emoționat ca să vorbesc cu tine, iartă-mă

toate pisicile se vindecă

doar oamenii nu 

și oamenii

și oamenii și pisicile

trecutul ca un vânt rece pe la burtică

fantomele într-un castron de lapte cu biscuiți

căsătoriile cascadoriile

speranța unei vieți așa cum o vrem

speranța unei vieți oricum ar fi, numai să respiri

restul

o mașină cochetă albastră

muntele 

multe râsete

ne revedem toți și nimeni nu se mai supără

și cineva cântă ceva din acordeon

#

când tot ce vreau să spun e

ai răbdare cu mine

o să mă fac bine

o să mănânc soarele

voi elibera animalele din grădina asta

și nu voi ști ce vreau

doi copii care nu știu să iubească

dar caută

bat drumurile

vorbesc

și pot sta și în liniște seara

când toți aud luptele lor mici

semiluna

stau noaptea mă gândesc 

sper să mai avem o șansă 

deși părem terminați ca o carte în vacanță 

cu final nesigur înțeles duplicitar 

toți piticii se întorc, vor să plece din spital 

nu te supăra pe vorbe, vorbele nu pot să spună

marsupiu marte compendiu carii resturi și cutii 

pentru tine sunt destule sertărașe-n care punem 

sori dor drumuri moi și pași

dacă acordeonul palid lovește ceașca cu mâna 

dacă azi sau dacă mâine, o bărcuță ne așteaptă 

nu uita darurile nu uita tot ce e bun 

se-nchid faruri dimineața nu mai suntem căpcăuni

#

când câmpul cântă cresc arbori

#

un muntișor urcat de o fetiță roșie

de o fetiță gri

pe care nu o înțeleg, dar o plac

pe care o iau cu mine să călătorim 

de lângă care nu vreau să plec

îmi spune că asta nu e iubire

caii se opresc toți în fața ei și îngenunchează în liniște

spune că am lovit-o

poate am făcut asta, fără să vreau

ochelarii mei au lentile groase și vechi

și văd atât cât pot să vadă

îi mai curăț, privesc din nou

no i don't wanna fall in love

fetița plânge

acum îi e rău 

și îmi e și mie

nu ne mai pasă de greșeli

fiecare e acum în acvariul lui micuț

înfășurat în tristețe și păreri de rău

de noi și noi oameni pe care acum nu știm cum îi cheamă 

ce ochi

ce inimă

nu sunt un băiat rău 

sunt obosit

și te port cu mine pe oriunde merg

scriu dor cu un nor

văd doar eu

scriu dor cu un cântec

aud doar eu

respir

aud doar urechile mele

scriu dor cu un nor

văd doar eu

scriu dor cu un cântec

pictez cu pensule scumpe și plâng peste

ușor și ascuns

în orașul meu

în patul meu simplu

caut un final care să te merite

nu am

scriu 

așteptând să plouă 

să mi se vadă și mai bine ochii

și strigătul care acum ajunge în burta mea plină de singurătate

și de pești lăsați singuri

să nu te superi

pe tristețea asta

am ochii grei

și aud pe cineva spunând

gata, gata

e totul bine

hai să bei apă

și să dormi măcar cât un salt de iepure

#

o zi în care amândoi

ne-am gândit 

la noi

#

trec trei 

într-un pas știut doar de ei

podul se lasă sub pașii lor

urmele lor nu se văd 

o pereche de brațe cuprind

gurile lor nu vorbesc

capetele lor nu duc regrete sau gânduri

planuri planoare călătorii

într-un pahar înoată doar cei cu aripi

aici e liniște

colecționarii găsesc aici obiectele pierdute

cerul cu norii cei mai subțiri

roua

și toate celelalte ființe vii

#

în nopți în care pare că nu se mai face dimineață

poezia pare inutilă

po pleacă pe drumul valurilor

văd tot felul de semne

iar el nu mai zâmbește înapoi

trec un pas peste apă

trec un ochi peste cer

nu văd

nu mi se aud țipetele

reașez obiecte la locul lor ca într-o iluzie

călăresc, adun sâmburii 

cuvintele mele nu mai aduc pacea

ce om

ce bucată de om

câte piese fac un peisaj ca ăsta

și în cât timp se va dărâma podul ăsta făcut din lemn topit

aud trompetele

le aud din depărtare

aud câteva voci mici 

cei rămași dansează ambiguu

adună resturi și cântă precum o pasăre

nu mai am pe nimeni, zice ea

și caută alte flori mici după care să se ascundă

#

într-o bucătărie, într-o dimineață

un pisoi, un greiere

într-o bucătărie, într-o dimineață 

își cere iertare

un bizon, un câine aducând ceva înapoi

un cadou, o catastrofă, un cartof

o mare strofă despre băiatul stelică care acum potcovește caii

repară, cară, fură ventilatoare

"dă-mi și mie să îmi cumpăr o bucată de pâine, tati", zice moșulețul care are acum 60 de ani

acesta e un poem pentru tine care să îți spună că nu mint

și că îmi pare rău

că nu rămân aici să păzesc nuferii

îi iau acasă, aranjez floare cu floare

grădinar minuscul, grădinar micuț

nu ne mai grăbim nicăieri

oricum planeta asta mică se odihnește și numără toate pajiștile din vecini

ei privesc

privesc și copiii lor

ce înțelegător și artistic

ce teamă cu ochi de pisică

cerul caută înlocuitor

mă întreb cine plânge când nu mai plouă și de ce mă tem azi 

ia, că nu mă mai tem

#

aseară la festival am cunoscut o fată

o cheamă Carla și servește la bar

am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere nimeni cocktail-uri și ei asta ii place sa facă

avea linii albastre in jurul ochilor

și ochi din ăia care te fac să zâmbesti, așa, încontinuu

mi-a scris numărul ei pe un bilețel

zero șapte patru

mi-am dat seama că lucrează multe ore și nu vreau sa mai fac fițe, figuri

ce complicați par oamenii

știu pe cineva, era în doliu

am intrebat-o: ce faci?

ce pot, zice

îmi pare rău că te doare

dar uite, stăm aici, pe banca asta și scriem chestii

tu scrii cărți

pun portocale într-o apă pe post de medicament

dau cu apă peste noroiul ăsta

și mai facem o grădină cu flori

și stăm în curtea de lângă casa ta și zicem

uite, bă, suntem aici 

vezi? 

sunt pacea care aduce păsarile

tatuajul cu chaos de pe pieptul Carlei

cred că și ea a trecut prin asta

ne tragem unii pe alții, șiruri 

împărțim din ce nu avem

și mai facem un val vara la dunăre

coacem o plăcintă cu mere

și râdem un pic cu soarele

#

sunt sensibil ca o limbă peste cer 

ca o limbă peste cer 

ca o limbă peste cer

zmoală cabotin ca un mare baladin 

 ca un mare baladin 

 ca un mare baladin

where's everybody

in a village counting the circus employs

on a lake, waiting the first circle

in the summer, having no thoughts

but not here

i managed to let everyone know i am not here

that i am not good for their tasks

i see lights, imaginary parties, some people are trying to help

but still, there is no one here

not today

i am counting the stars

i am taking some flowers home

maybe they have a language of their own and will let me know what is there to be learned

i am putting everything in a bag

and i wait

is the seaside still there?

is the sun still a thing?

are there any fruits in the tree that is standing outside this window?

i will paint something

maybe there i can convince someone to stay for a longer talk 

for a longer period of time

and build our own circus

our own balancing game

a bike to go from one city to another

with no tears in our eyes other than the ones made of joy

the trick is not to choose emotions, they some

but i would like to chose some

stay in a boat

sail a few kilometers with you

hear some music

and laugh like maniacs

ochii și da ochii și nu

ochii lui spun nu 

ochii ei spun da

e dimineață

se privesc în ochi și servesc masa

are haina ruptă

ea întreabă: a trecut ceva, nu?

în grădină se adună toate semnele din zodiac

toate florile

aici încetează căutarea

după fiecare clipit nu se ascunde nimeni

un câine aduce flori acasă și le pune în apă

o găină ghicește în tarot

elefanții fac trucuri

suntem sănătoși

suntem întregi

poezia e o adiere

o cameră pe care o vezi doar o dată

dormim pe o canapea mare

suntem cubul și cuiburile

înșurubăm inima la locul ei

și o lăsăm să cânte ce poate 

e prânz

totul e la fel

totul e nou

seara ne facem o scenă mică unde joacă actori pe care nu îi știe nimeni

spun despre fericire pe când toți o trăim

avem torțe și lanterne

sunt aici de când nu știam ce e lumina

cocor

mă uit la tine cum stai pe călcâie 

asta e o invitație, de aici se zboară 

în brațele tale e bine 

poate oamenii se despart, unul ia zidul chinezesc, altul zidul de cleștar, altut haine măcelar stelele din paturi sar 

limbo cer nirvana 

laur urcă pe bloc 

țipă de acolo: sunt punker, tată 

am capul mare si ochi de pasăre 

magazinele triplează prețurile 

spectacolele de teatru se țin pe străzi 

circarii sunt președinți, președinții sunt homeleși

fiecare animal vrea să uite ceva 

am mustață am cornete cu hârtie 

am o față de pus pe bani 

acorduri simple 

e vară și chiar nu mai știu cum mă cheamă 

mi se zice verigă fac scandal 

 în brațele tale e bine 

de pe un nor mă uit la mine și râd știind că de fapt totul e bine

sori

m-am uitat la soare

soarele s-a uitat la mine

balena ne-a înghitit pe amândoi

de atunci stăm acolo și numărăm

stele și gândurile oamenilor

#

simt cum cad în gol și nu e nimeni să mă prindă așa că o să cad și-o să mă fac asfalt o să se-așeze cald pe limbă și o să îmi construiască alt înalt zenobia doarme dorme tot timpul, ca toate miresele cum ai reușit să rămâi viu cu atâtea dezamăgiri? nu știu nici eu în fiecare oglindă în care mă uit, sunt altul trec covoare peste cer nu mai văd nimic în el zebra pe silabe cântă ceaiului de mușețel răbdare o să te faci tu mare cu ochi de mărgele și ploaie pe piele va râde de tine și te va striga să vă jucați tu îți vei uita mintea-ntr-un prun și vei avea în fiecare zi alte nume

dada

am fost acasă

acolo locuiau părinții

acolo zburau farfurii pe cer

plânsete

regrete

sunt un animal care trăiește în trecut

vorbește limba balenelor orfane și mănâncă nasturi

nasturi mănâncă

visează la corpuri frumoase și vorbe calde

are înăuntrul capului un armăsar care mestecă și amestecă lumea

văd totul în viteză

sunt toate părerile mele de rău

văd orașul

mereu plâng pentru că nu sunt în altă parte

am nume de om

atât am de la oameni

aud rotitele cum se învârt în mine

fac o petrecere frumoasă pentru toți cei care lipsesc