pop pop pop

I

scriu lumină iar de mă aștepți

cu cuvintele de pe pereți x2

nici cuvintele nu-mi mai vorbesc

eu sunt om și de asta greșesc

#

vine viața peste oameni ca o lună ca o palmă ca o poamă pe sub palme

doamne-doamne se tot roagă la un cerber plânge tare

e copil e singur și va inventa o lume de pe o zi pe alta

cu inima cu dalta doar din piese mici de ape și de clape lume-ulm 

și tot din singurătate face florile grădina tropicele mici pe care

le amestecăm să ne priceapă nimeni să ne scrie bine

și noi singuri ca și el ne-ncuiem într-un castel 

unde doar viorile mai pot unde fructe și compot unde facem iar complot

carnavale carnavale

oare cine ești

discontinuu rar apatic

mitraliera urme var

sunt numai ceea ce par

așa că scriu în după-amieze povești mai bune în care să intru

pe la uși urșii golul 

bolul holul 

camerele în pătrate de șah

pe pielea ta atât de nouă 

mâinile-n orașele mari 

în piețe plouă

dacă ai avea doar două inimi le-am iubi pe amândouă iar

o planetă ciudată

sunt pe o planetă ciudată

unde soarele nu-i soare

unde apa nu e apă

unde ochii nu sunt ochi

unde rochiile se rup

unde nu știu să ascult

unde pierdem toți pe rând

caut o dimineață în care cineva mă ia de mână

și mergem prin burți de pește, cântând

o poiană

nicio plecare

bună dimineața

sunt eu, așteptarea

asta e ultima mea zi

raport

reduc viteza

las vâslele

mă uit înainte

zâmbetul meu cuprinde marea