o tristețe îmi caută chipul
oamenii iubesc și ei cât pot
pe o sârmă pășește fratele iubirii
pășește ușor, se clatină
trucurile clapele
o secvență ușoară
în vârful lumii e liniște
e liniște în vârful lumii
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu