o tristețe îmi caută chipul
oamenii iubesc și ei cât pot
pe o sârmă pășește fratele iubirii
pășește ușor, se clatină
trucurile clapele
o secvență ușoară
în vârful lumii e liniște
e liniște în vârful lumii
într-un câmp de cozonac o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu