poate tu erai - cunoscut
și mă tot strigai să vin să te ascult
poate tu erai - neștiut
și mă tot chemai să vin să-ți cânt
poate tu erai auzind
tot ce-ai să-mi dai, tot ce-am să simt
poate tu erai neștiut
cu ochiul închis la gleznă, cu omul din lut
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu