mă uit în geamul la tramvai
și văd pe cineva
oare sunt eu
oare e umbra mea
oamrnii neobosiți merg, merg, merg
oamrnii neobosiți pierd, pierd, pierd
tu ești la Sinaia
eu sunt la Strehaia
nici Brașov, nici Vatra Dornei nu mai sunt la fel
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu