mă uit în geamul la tramvai
și văd pe cineva
oare sunt eu
oare e umbra mea
oamrnii neobosiți merg, merg, merg
oamrnii neobosiți pierd, pierd, pierd
tu ești la Sinaia
eu sunt la Strehaia
nici Brașov, nici Vatra Dornei nu mai sunt la fel
într-un câmp de cozonac o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu