nesupusul împărat

glorie nespusului împărat

nespusului împărat

ă, nesupusului împărat

glorie nespusului împărat

nesupusului 

nesuspusului împărat și oamenilor lui

sună de prânz

cineva întinde masă lungă

împăratul se îneacă, cum altfel

supușii se sperie, țipă

cineva îi dă una peste spate și scapă cu viață

își încoronează supusul suspusul împărat

îl hrănește cu flori și struguri și îi dă totul de-a gata

tremură la vederea lui și doarme greu nopțile

eliberează toți neeliberații din temnițe

le spune: vă iert

și chiar îi iartă

își poartă cu el doar gândurile și cântă când nu-l aude nimeni

poate tu erai

poate tu erai - cunoscut

și mă tot strigai să vin să te ascult

poate tu erai - neștiut

și mă tot chemai să vin să-ți cânt

poate tu erai auzind

tot ce-ai să-mi dai, tot ce-am să simt

poate tu erai neștiut

cu ochiul închis la gleznă, cu omul din lut

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește

se face că eu sunt trecutul care mă pândesc

îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni

albul ochilor ploaia rochiilor

o lumină din care mă separ

unu plus

unu plus

unu

are să fie seară

are să fie primăvară

eu sunt norocul tău

afundă-te cu mine într-un oraș

uite-te în ochii oamenilor

măsoară-le respirația

lasă-te măsurat

aici e jocul

în lumină 17-18 tineri de vreo 20 de ani ne arată o bucată de viață

și noi ne uităm și înfulecăm

le zâmbim iar unii dintre ei se bucură

orașul de pe partea dreaptă

mă uit în geamul la tramvai

și văd pe cineva

oare sunt eu

oare e umbra mea

oamrnii neobosiți merg, merg, merg

oamrnii neobosiți pierd, pierd, pierd

tu ești la Sinaia

eu sunt la Strehaia 

nici Brașov, nici Vatra Dornei nu mai sunt la fel 

acolo unde

unde soare acolo lună

unde carne aici amintiri

unde îngeri unde aripi

un om numără în gând să nu deranjeze ciclopii

ce ambiție ce antrenament

aici la terenul de tenis

aici andromeda aici șerpii

mă cheamă barbă cot

mă strigă o voce

trec vama cu copitele mele călare

toți suntem cei unși

soarele dimineața

pe o bancă înflorită o femeie așteaptă

și tună și fulgeră

împărații cântă singuri

aici sunt toate măștile mele

ploaia îmi intră în suflet

sub pielea mea sunt atât de multe

sar atât de sus că nu mai văd jurăminte

ce loc frumos am în inima ta

#

intuiție mare dă la ajutoare

avem furci și topoare

da' noi încă ne mai iubim