zboară fluturii peste case
din pieptul cuiva se aude o inimă
cerul se cuibărește înauntrul meu
cu tot cu nori cu soare și ce mai e
acesta este un vers
acesta a fost un cântec
am vârsta oricui și umerii cunoscuți
cine nu merge pe sârma asta n-are curaj
cine nu pășește nu trăiește
zboară fluturii peste case ca un refren albastru
se aude o casă de marcat
simt miros de plăcintă cu mere
durerea se-nmoaie mai încolo într-un lighean verde
om cu ochii de platină
ou de aur
urmă pe talpa soldatului scăpat
fructe pe cămașa ta albă
un pui de bufniță sub pălărie
asta văd
și dacă asta văd, asta e
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu