luni

zăpada acoperă captele oamenilor

oamenii nu spun nimic

zăpada acoperă tot ce mai e în jur

de sub zăpadă se aude ceva

ca un toast

ca o promisiune

în orașe, mașinile de gunoi își fac treaba

străzile sunt spălate cu puțin timp înainte să ne trezim

e inexplicabil cum am ajuns atât de departe

sau cum nu ne dăm seama că totul se întâmplă acum

scot un pachet de cărți dintr-un buzunar care nu e al meu

doi gemeni se aruncă din niște turnuri colorate

asta înseamnă că suntem martorii unui nou început

port ceasul pe mâna dreaptă

port mâna altcuiva

gândurile altcuiva

dar nu le las să iasă afară

numai eu știu și așa va rămâne

până spre seară când încerc să scriu

public tot eu

după ce află, oamenii își deschid larg ferestrele și încep să respire