orașul ăsta adormit obrajii tai că de granit
o să mă ierți că m-am pripit
apoi un dans apoi un zid
apoi un vals apoi un vis orașul ăsta adormit
eram toți într-o gondolă și vâsleam înspre nicăieri
e greu să fii om pe lumea asta
și să trebuiască să te prinzi din mers
asta e frumusețea, zici tu, și mai bem o veneție
și beți așa
eu în beția ta și-apoi toți în beția tuturor
un gondolier un răpitor un spatiu vid
olar ogar omid
afară din orașul adormit am înțeles
nu e nimic de înțeles
nu e nimic aici din ce n-am scris
nu e vreun cer și niciun vis
e călătoria aia pe care n-o-ntelegem dar o pășim
suntem mai mulți decât pare
pianul ne cântă și-n mare
vom descoperi în tăcere
un ochi
cât toate neștiutele
și nopțile
și portile-nchise
porniți toți din orașul adormit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu