m-a mâncat un om
și ne pierdem unul prin burta altuia
dând cu capul de stele și uși de la pod
de numere de telefoane și jumătăți
fără sa ne spunem nimic în nicio zi
și dacă pare puțin, e pentru că e
dacă toți semănăm
slujba merge mai departe prin ploaie
și râd motanii ha-ha-ha
cu struguri în bot cu foc cu cuști din clei
unde mi-am pus ochelarii
trecutul și ceea ce unii numesc suflet suplu sunt steagul lăsat la sol simplu
s-ar obstacole surd separ seva de singurul cuvânt care ne poate aduce mai aproape
salut
cine taie bilete
cine strânge în brațe
cine a obosit de la atâtea repetiții imperfecte
să pună capul aici și să doarmă
ne va trezi cocosul poetul lazar și femeia din piepturi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu