ascultandu-l aseară pe oza
atins de o ploaie mare
care-ar fi putut să facă praf tot sistemul de sunet
am înțeles că sinceritatea mă face să tresar
deși fiecare dintre noi am trăit altceva
e posibil ca toată viața să mă întrebe oamenii în autobuz sau pe stradă dacă am nevoie de ajutor
deși de cele mai multe ori nu am
și am obosit să răspund mă descurc, mulțumesc, de câte cinci ori pe zi
dă omului un pește și îl ajuți pentru o zi
dă omului o undiță o undiță o undiță
și va știi ce să facă cu ea
nu e de mirare că încă caut scurtături și că multe dintre ele nu funcționează
că încerc sa fiu băiat bun de frică
că nu mă va băga nimeni în seamă
că dacă nu mă agit sau dacă nu cer, nu se va alege nimic de mine
se pot spune multe cand nu vrei sa spui ce e de zis
dar dacă n-o să-i placă de mine? oare ce o să creadă și eu ce o să fac atunci?
și-atunci a crescut voinicul
până la lună, mătrăgună, până la stele, dragele de ele, până la mine și-napoi și-n viața de aici și-n viața de după
și a zburat băiatul cât tot înaltul și toate puștile de plastic
cât abatoarele devenite altceva
cât amintirile mele cu tine
cât tonurile schimbate în ceva nou
cât o vioară
cât o povară despovărată a crescut băiatul
că nu mai e altul că el și n-o să fie
că asta e ce avem și dacă vedem și dacă nu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu