#5

am o vecină despre care cred că face videochat

pereții sunt subțiri

imaginația nu

într-o seară îi băteau în ușă trei bărbați

în altă seară trei polițiști

n-a deschis

poate nu era acasă

#4

copil compune realități dintr-o pălărie cu gauri și fluturi care ies din mare

o să stăm aici un an întreg

o să plecăm schimbați

și niciun prag nu va fi prea mare

și zmeele zboară pe rând

oamenii zboară când uită că sunt oameni

libertatea e un construct la fel ca timpul

tot timpul

viața la oraș e un joc ciudat al oamenilor mari

și nu mare le fu mirarea când văzură curtea plină de coji de struguri, gutui și umbrele în miniatură

în care parte a poveștii te regăsești

aia în care toată lumea câștigă sau aia în care uităm totul

tortul și artificiile

as fi vrut să-ți ceri scuze și tu nu ai mai răspuns la telefon la scrisori gramofon 

asta-i situația

sunt 

simt

sarea

marea e aceeași și când nu te uiți în direcția ei

dacă arunc sticla asta pe mare și o găsești 

să știi că sunt deja în drum spre tine

prin mulțime dau norii la o parte cu mâinile

scot trestiile din vis și vin

fără cuvinte într-un dans mai mare decât fiecare separat

iar tu la fel lași sticle în oceane

pentru bărbați și toate ale lor

ferești decor cu ochi și cu mâinile goale

și iar privești în dreptul lor

fiecare pe mare

în trafic mesaje scrisori

uit destinatar uit linii uit sfori

și încetez să scriu

de luni de zile doar vâslesc pe mare

sticle dispar apar dispar din nou

vâslesc sau ceva mă vâslește mai tare

și toate articolele sunt ecou

care se stinge foarte-ncet

deja s-au stins și-am și uitat cum începea poemul

suntem cu toții fericiți în trenul rămas tot timpul ăsta-n gară 

câțiva mai bem spunem povestea

și adormin în burți de porumbel

el uită că e porumbel și ne ține pe toți în el

retras la mal retras în el

oamenii nu mai știu că-i om

iar el nu știe că e porumbel

#3

gustul pufeleților îmi amintește de

eram mai mic decât o boabă de mazăre

decât o boabă de piper

mai mic decât turnul Eiffel în imaginația unui băiat de opt ani

și totuși câtă mirare cât râset până la urechi

demontam electronice muzicuțe și îmi plăcea să câștig la jocuri

desenam case și ai mei aveau deja planuri mari

am crescut și-au mai apărut câteva culori

și griji și nuanțe de gri

dar cât o boabă de mazăre cât o boabă de piper n-a plecat

nici pe mare nici după soare

#2

mirosul micilor venea din direcția 

vii deseară la film?

te duc pe cadru

sau în cadilac-ul de la tata dacă mi-l dau ăștia de la spălătorie

nu-mi plac filmele și oricum ți-am zis că mă mărit la vară

facem masă mare cu petale și trompe de elefanți

vin Io și te iau la opt

n-auzi mă că nu vin

cartierul mirosea a mici și a viață bună

a dezamăgire a turcia

n-a mai mers nici el la film

nu s-a mai făcut nici nuntă nici lăutari

nici lăutari nici ciorbă de burtă

castanii cresc încet, foarte încet

la fel și noi oamenii

#1

Îmi amintesc ultima dată când am fost la restaurant că 

calamari calcar calcă cu

piciorul stâng peste piciorul drept peste piciorul drept peste piciorul drept

cocoșul cantă

pe cine mai răstignim azi

calamari calcar calcă cu 

uitare cu

om mare cu

oroare cu

într-o cameră cât asta apune soarele

greșeala nu există

poruncile sunt orientative

calamari calcar calcă cu

dacă se termină totul azi sunt fericită

trag plapuma peste mănânc două cutii de înghețată 

cam asta e

calamari calcar calcă cu

v-am dat gratis restaurantul ăsta

dar v-ați îngrijorat

câmpurile și nu v-ați odihnit

calamari calcar calcă cu

#3

sub apă e viața frumoasă

nu-ți cere nimeni să fii altcineva

cuplu culpabil culcă-te pe-o ureche

aveam șapte ani și-mi plăcea la mare

mă cheamă fane și stau în fața unei cutii muzicale și mă gândesc la mama

nu mai știu câți ani de câte ori mi se schimbă culoarea pielii

într-un sărut se va termina lumea

apocalipsa un băț de chibrit în care suflii singur

hai la mulți ani

și stelele din buzunar și tot ce vinzi tu la bazar

și soare adormind amar

și far și flori și flori și far

mă numesc uitare 

nu mă mai doare

nu există greșeală, zicea

toate consecințele au avut loc deja

apoi din corpul lui a început să crească o floare de mărimea unei balene bătrâne

prin pavaj prin blocuri prin haine și molii

nu e nevoie de mai mult

gândesc mărunt

dar sunt aici 

#2

o pasăre peste vrea să ajungă acasă

anotimpuri se înghit unul pe altul una pe alta

dumnezeu e femeie și câine și străzile după ce plouă

ne plac farsele de-asta stăm la oraș de-asta ne doare

o cheie care să deschidă toate ușile poate poate vezi ce e dincolo

poate se desface ocheanul tavanul

și după ce vezi că nu e nimic acolo încep să scrii în codul moise 

cele zece rugăminți pe care nu le-aude nimeni

peeetale nu le-aude nimeni

de fiecare dată când clipesc undeva începe să ningă

de fiecare dată când clipesc cineva scapă de înec

de fiecare dată când dansez

tu și bufetul suedez

te iubesc dar nu știu cum să parchez cu spatele fratele

și-apoi se face liniște 

și liniște sunt și liniște ești 

#1

ochii tăi cu cer deasupra ochii mei de dedesubt

eu ocheanul tu milupa limba scrie peste trup

cer anapoda cu lupa peste suflu peste cap hala radical ferestre fragmente și cadru spart

mă voi apuca de-un plâns să cuprindă tot orașul

șuieră o să te duc ducele și măcelarul contemplând la primul fulg

suntem gemeni in oceanul ochii tai sunt ochii mei

anar amar anagrama

moară șofran gară catran iarbă meltean gheară borcan pară decan bară golan hartă biban calcă uman

dur girofar strada cu har intro vulgar ramă nepal

dacă aștepți toți vom veni cu bagaje la noi cu sticle de bere și jar peste miere cu sare ulcele și zar 

pitici sincopați cu linia de zgură o lume ce-adună în ea și balena și sfinxul și vela și gâtul de taur o baie cu tavanul jos cu centaur la coadă cu coadă eram dinainte

răspunsul silabe la praga plăcinte părinte cu cizme în mâini o să plouă în fugă prin săli prea târziu niciodată

cu ochii la pradă ochean o să cadă și orbi pot să vadă departe indicii în carte culori peste toate e an nou e soare e somn e scrisoare e poșta cutare cutare

spectacol oracol pistol ecumen sunați la intrare goblen grijă mare la pază la bază victoria visează de fel

din ren ne privește privim doar cu frică întins pe pământul lopata cuvântul avere ca untul plecat înainte prin frig prin uitare apoi o să vină momentul când uiți amintiri și rugină

îmbină curaj cu fosfor și neghină așteaptă complotul separă se-nchină urme de sulf mandolină și latră și lume soroc armă mimă

pe după prelată zăvor cinemă așa se arată așa ne arată închid doar un ochi că să mă pot vedea

barul

nu mai ieșim din casă de un an

am intrat pe o pagină care recrează barmanii

oameni vorbind

o cameră plină jivină trecându-ne lin vama

ploi peste ferestre și ambianța de noapte

muzicuța și îmi pare bine, eu sunt Finn am venit aici să cunosc oeni noi

unu la unu doi la doi capacele se lovesc și abia dacă scot vreun sunet

închid ochii și abia dacă te văd de suflet

muzică din vecini

sunt tot ce mi-aș fi putut imagina

cineva servește băuturi cutremure

iar ambianța de stradă nu ne mai acoperă

un hipopotam vorbește cu fiecare pe rând

ne simțim înțeleși nu ne mai tăiem de pe listă

sunt în cel mai lung somn

cine taie bilete la intrare cine 

orchestrează lumina

stele binoclu pe un pat pe care stăm pe rând

și stând ne vede Dumnezeu

și se deschid flori în sicrie

și barmanii încep să scrie cât se întoarce-un vizitiu

cu cizme piele aurie și rachiu

alo alo imaginea alo nu se mai vede

iar barul iar pahare gheață în pahar

n-am cum să uit cum tot venea el pe la mese

vorbind de cerbi și măcelar

eu nu am vârstă și nu-ți pot vorbi

dar dacă vezi lumina ține-te în spatele ei

și nu te mai gândi la nimic

e noaptea cea mai lungă

ne trezim separat 

o simulare o sticlă în care să ne vedem

o carte ogradă porci mestecând sfârșitul de săptămână

iar eu râd și uit și uit ultimii o sută de ani 

inelarul copilăria suflul întârziat