nu mă simt bine cu mine și asta ar trebui să-mi dea un fel de libertate
să țip prin orașe să nu mă mai iau după poemele lui claudiu
să pot să pictez și să dorm în același timp
să comand ploaia și pe mine
avem totul la o aruncătură de băț, zice
și totuși nu suntem pe niciunde
și nimeni nu se mai întreabă de ce
păi, de ce să mă-ntreb
de ce să nu latru dacă pot să latru și de ce să nu plec pe mare
acolo regulile sunt simple
dar niciunde nu e sigur c-o să mori
ar fi prea simplu
cresc îmi număr pătrățelele și știu că
aici nu se va mai naște nimeni care să deșire povești pe casa scărilor
și când cred că știu mai mult hop îmi iau una și înapoi la trap
cu morcovi biscuiți și paratrăsnete
aia e
resemnez desemnez recrutez resping reuit reculul
și apoi mă împrietenesc cu tine și se face liniște prin toate cărțile
pentru că nimeni nu poate să prindă asta-n palme
ne dăm importanți pentru că nu suntem
ne dăm pe puțin fiindcă-am obosit
sau fiindcă nu mai înțelegem nimic din nimic
și gata e dimineață mă trezesc un puști are nevoie de mine
e nevoie să-l ducem acasă, să-l lăsăm cu cineva
să-i facă ceai și atele pentru zburătoarele lui stinse
hai, nu e timp de pierdut
până la etajul patru îl urcăm pe brațe
apoi ne urcă el
apoi las toate vocile cunoscute să nu mai vorbească prin mine
apoi zambile zornăie
apoi îmi voi mulțumi cu un pic mai multă înțelegere
ca-ntr-o dimineață continuă
într-un dans în care eu nu trebuie să mă calc pe mine pe vârfuri
și cam atât
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu