ajutor

să crezi că nu ai nevoie de ajutor

asta da cădere de la 4 cu covoare și bijuterii care zornăie

cu perne și pene și plâns de porumbel

să crezi că poți singur deși în tine știi că nu-i așa

să iei în râs lumea doar pentru că nu mai știi s-o ți în mâini

nici la circ nu mai au locuri 

iar cinema-ul e adesea plictisitor

cu acordeoniștii cum rămâne cu câinii care latră

cu fructele nemâncate cu promisiunile 

oamenii anxioși și nesiguri sunt cei mai mari manipulatori

actorii propriului dezmăț care distruge

ajuge ia paltonul ăsta și dă-te om

sunt prea ocupați să te oprească

nimeni nu-ți datorează nimic nu există salvatori

neputințele sunt la tine în cap 

e straniu să scrii poezie și să crezi că poate ajuta pe cineva

sau că nu poate

e complicat să-ți ți gura

sau să recunoști cine ești de fapt

pentru că sunt atâtea feluri în care poți să te ascunzi

tomberoane pline de scuze

torturi supraetajate elicoptere

alo, aude cineva?

eco eco

chestiile astea s-au instalat în tine înainte să știi să vorbești

nici eu nu știu unde merg cu asta

e târziu

somnul ne împăturește pentru două ore și uităm