sâmbătă, 14 decembrie 2019

SWP #21.5

cand te-am pierdut mi-a fugit pamantul de sub picioare
am dormit incolacit trei luni
fara sa inteleg cum poate cineva sa plece asa
fara explicatii tandreturi fara urme ca-n hansel si gretel fara scrisori o data pe an
am ascultat multe poezii care sa-mi confirme ce aveam nevoie sa aud
deja erai parte dintr-o noua poveste
pe care mintea o croia singura, centimetru cu centimetru
e usor sa imparti lumea in victime si tot ceilalti
ca mai apoi sa vad ca eu am gresit
sa ma ascund in sex
si ecrane luminoase
acum iar n-am pamant pe sub picioare
si vinovatia despre care vorbesc nu ajunge pana la tine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...