Pagini

sâmbătă, 14 decembrie 2019

SWP #21.5

cand te-am pierdut mi-a fugit pamantul de sub picioare
am dormit incolacit trei luni
fara sa inteleg cum poate cineva sa plece asa
fara explicatii tandreturi fara urme ca-n hansel si gretel fara scrisori o data pe an
am ascultat multe poezii care sa-mi confirme ce aveam nevoie sa aud
deja erai parte dintr-o noua poveste
pe care mintea o croia singura, centimetru cu centimetru
e usor sa imparti lumea in victime si tot ceilalti
ca mai apoi sa vad ca eu am gresit
sa ma ascund in sex
si ecrane luminoase
acum iar n-am pamant pe sub picioare
si vinovatia despre care vorbesc nu ajunge pana la tine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...