asta e momentul adevarului
fiecare cu marul lui
aveam bagajele facute
stiam la fel de putine
in fine
tu abia daca facusei ochii
eu purtam rochii
soarele rasare de cate ori vrei tu
si-apoi ramanem in scrisori si-n viata de apoi
tristeti de soi bere la doi
totul pare simplu
ochiul masca
la noi pe palier nu moare nimeni, bine?
ca dup-aia s-auzim evanghelia si pe camelia
sarind intr-un lichior
eu nu voiam decat sa fie fericita toata lumea
ce ca lumea iar ramanem in gara e seara si ne separa tot felul de lucruri
de la lucruri simple la cum ar fi putut sa fie
de la nu mai pot asa la nu ma mai suna si de fapt
tactul nu a facut niciodata parte din arme mele
pandele se simte linistit
ce se intampla doctore
de ce ma apasa douazeci de nori
si statiunea asta e la fel de pustie ca mine
de ce nu se mai aud cerbii
si nu mai simt praful de pusca
ce musca din astia ca noi imediat
indesat in sine la palat
stau cautand o floare
n-ai mai trecut demult pe-aici si se inchina
ma trezesc incet deschid cate un ochi pe rand
fara avant fara avant
nu ne grabeste nimeni stii
zise umbra de vis a vis tot cautandu-se-n oglinda
de dimineata pana dimineata se tot plimba
si iar ne-ai pierdut
ascut
ascult
insult
sa cazi in sulf
eretic
eclectic
ermetic
cui foloseste
transforma-ne ultimul vin in peste
impodopeste-ne cu noua zile inaimte de potop
elastic
fantastic
cum e sa-ti vezi moartea cu ochii
cantecele si toti popii
chiar cum ar fi
sa fi crescut eu vis a vis
sa fi cazut eu din nuc nu matei
sa o fi luat razna ai mei
ce mai conteaza
norii inca se lasa
intr-o plutire a lor
cat doua tari si spuma viselor
scrisul
la fel cum si celelalte sunt tot ce ai
asa ca n-o mai arde-aiure in tramvai
ca se putea mai rau
buimac las ca va vine el de hac
apoi s-a linistit
mai bine fii tu multumit
cat toate pauzele din rasarit
si casca
inghite sau lasa sa creasca
desi nu va tine de tine
ei tot continua sa se inchine
sa se indese cu porumb si mandarine
acum o luam de la-nceput
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu